Nu voi abdica

Dacă nu vezi sau simţi ca mine,
Dacă nu ştii prin ce răzbesc,
Te du, te rog, unde-ţi e bine,
Nu te reţin, nu te lovesc!

Eu clipele le ung cu miere
În fiecare zi amară,
Iar dacă nu-ţi face plăcere
Să le-ndulcim, nu-mi da ocară!

Trăim cu toţi pe-această lume
Să împărţim ce-i mai frumos,
Unii vor viaţa să-mi consume
La modul cel mai dureros.

Alţii-nmulţesc ciorba cu apă
Să-şi crească încă doi copii,
În viaţa lor să nu încapă
Singurătatea inimii.

Unii pândesc precum pisica,
La orice colţ, la orice gură
Să-şi umfle pe furiş burtica
Cu tot ce are-o picătură.

Alţii m-atacă pe la spate
Fiindcă aşa s-au învăţat,
Sperând să mă îngroape-n noapte
Sau să m-atragă în păcat.

Unii lovesc cu bumerangul
Fără să-şi dea seama măcar
Că mie nu-mi va pica rangul
Fiindcă nu-l am şi e-n zadar.

Unii m-atrag sperând bezmetic
Că mintea-mi este precum fusta,
Din suflet să-mi rupă vreun petic
Hrănindu-se precum lăcusta.

Alţii în goana dup-avere
Îmi cerşesc tot ce pot ceda,
Eu nu alerg după putere
Nu vreau a mă împiedica!

Dau gratuit suflet pe pâine
Şi nu cer nimănui nimic,
Iar, dacă n-aveţi loc de mine
V-anunţ că nu am să abdic!

Nu-s educată-n şcoli înalte,
N-am diplome de mare boss,
Dumnezeu a vrut să mă salte
Iar, eu Îi mulţumesc frumos!

Dacă nu vezi la fel ca mine
Orice-ai avea în jurul tău,
Nicio lentilă nu-i de tine,
Te du, te rog, cu Dumnezeu!

A mea cenuşă nu se pierde

Am tot sperat că-s vinovată,
Că eu dau "răul absolut",
Iar lumea toată e curată,
Doar toţi am fost şi vom fi lut...
Am tot sperat că-n astă viaţă
Eu sunt cea care am greşit,
Dar, cum pe frunte sau în faţă
Iese gândacul rătăcit...,
De ştii să-i împleteşti o plasă,
În ea să intre cu tupeu
Simţindu-se la el acasă,
Deşi propietar sunt eu...,
Văzând că-s calmă şi concisă,
În propiul venin s-a-necat.
Nici nu visează că-s decisă
Să lupt cu-n parazit ciudat.
N-am otrăvit nici o furnică
În viaţa mea, am plâns mereu,
Şi de aceea nu-mi e frică
Decât de Bunul Dumnezeu!
N-am aşteptat să moară mama
Să-i moştenesc averi sau bani,
Pe mine nu m-apucă teama
Nici de amici nici de duşmani.
Eu am muncit, nu am furat
Să-mi hrănesc pruncii, să-i educ
Sufletul îmi este curat
Deci, anonimule, în nuc
Nu am de gând să urc deloc,
Oricât ai spera tu s-o fac,
Chiar dacă am pe suflet foc,
Prea mult timp n-am de gând să zac.
Am să renasc, cum fac mereu,
A mea cenuşă nu se pierde
M-ajută Bunul Dumnezeu
Să fiu puternică şi verde!

Ne vom iubi curat

De fulgere parsive, ipocriţi nesătui,
De răutăţi imense, nori plini de răutate
Nu vreau să mă mai tem, chiar dacă sunt destui
Şi bântuie prin lume, din zori de zi în noapte.
Nu lupt cu arme albe sau săgeţi otrăvite,
Nu stau cu biciu-n mână să lovesc neîncetat
Lupt numai cu iubire, iar de-acum înainte
Orice s-ar întâmplă...ne vom iubi curat.

Safir din iubirea noastra

După ce-a căzut cortina
Peste-un teatru nejucat
Îngropăm cu rădăcina
Visului adevărat
Ce n-a fost deloc miraj...
Căutăm la disperare
După-o seară de curaj
Unde să-ascundem sub soare
Adevărul ce-l simţim?
Să-l îngropăm mai adânc?
În suflet să-l împietrim?
Să nu ne treacă prin gând
Să-l mai rostim clar, curat
Să-l privim palpabil, viu
Oricât e de-adevărat...
De ce? asta chiar nu ştiu...
Şi nicicând n-am să-nţeleg
De ce adevărul doare?
Când sărutul tău culeg
C-o aşa dulce ardoare
Iar minciunile n-au loc
Între noi, ne-ar dărâma
Ne-ar pune viaţa pe foc
Toţi duşmanii ar dansa
Pe-un mormânt plin cu iubire
De ce curaj n-aş avea
Să transform doar în safire
Dragostea mea şi a ta?