Pamflet de plictiseală

Toată vara aștept ploaia
De caniculă să-mi scape
Sufletul, și vâlvătaia
De lene, s-o stingă-n ape.

Toamna vine prea grăbită
Peste noi cu ploi și vânt.
Ce mă fac, nu-s pregătită
Decât de somn și de cânt.

Fulgi de nea răzleți ne-ngheaţă
Nasul și picioarele,
Asta nu mai este viață,
Dacă nu văd soarele...

Floricele, muguri mici...
Toate-au invadat câmpia...
Primăvară...vin' aici
Să ne salvezi România...

Dorm cuprins de-o mahmureală
Care nu se mai sfârșește,
Îmi place să fiu de fală
De aceea... dorm regește...

 

 

 

 

Lăcrimând prin anotimp

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe-obrazul meu, brăzdat de timp,
Voi ştii că-n viaţă nu-mi ajunge
Să te-ascund sub un anotimp.

În primăvară mi-ai dat viaţă,
În vară cerul înstelat
Şi m-ai trezit de dimineaţă
În toamna ce s-a instalat.

Oricâte lacrimi vei mai şterge
De pe obrazul meu, ridat
Cu tine-n suflet eu voi merge
Prin anotimpuri, neîncetat.

Din gândul tău voi lua culoare,
Cu elixir amestecată
Şi-o voi răstălmăci sub soare,
Să-ţi dau iubirea mea curată.

Oricâte lacrimi vor mai curge
Pe toate le voi transforma
În mângâieri ce vor ajunge
Să-ţi lumineze inima.