Incredibila uitare

 

 

 

Incredibil cum apare,
Primăvara cu-o căpşună!
Păsările migratoare
Revin, ca în vremea bună.

Neîncrederea mocneşte
Ca apa otrăvitoare,
Dar, în noapte, îndrăzneşte
Să strivească altă floare.

Negăsind în lumea largă
Hrană binecuvântată
Cu-n satâr a vrut să spargă
Tăcerea, încă odată.

Şi-a făurit, pentru vise,
O caleaşcă zburătoare,
Dar în ciuda celor zise
Calcă dragostea-n picioare.

Orice-ar face sau ar spune,
Ochii îi sunt veşnic o carte,
Timpul nu îmi descompune
Sufletul, nici după moarte.

Toarnă venin în iubire
Incredibil de uşor,
Parcă i-aş fi dat de ştire
Cât mă arde al său dor.

Mi-am închiriat o mască
Din acelaşi târg cu-al său
Pentru orice gură-cască,
Dar nu pentru Dumnezeu.

El mi-a fost mereu aproape
Când a fost de negăsit
Peste munţi înalţi şi ape,
El e de neînlocuit.

Nu sunt Faust, nici Moulton,
Sufletul să-mi vând pe-o pâine,
Port al versului palton,
Dumnezeu ştie mai bine.

 

 

 

 

A iubi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Dac-a iubi e o greșeală,
Mă lasă, te rog, să greșesc
Pentru că-n viața mea banală
Altfel, n-am de ce să trăiesc.

Dac-a iubi e o eroare
Pe care o repet mereu,
Risc să greșesc în continuare
Oricât mi-ar fi de dor și greu.

Dac-a iubi curat și simplu
Doi ochi care m-au fermecat
Deși, de lacrimi mă tot umplu,
Voi iubi cu adevărat.

Dac-a iubi fără vreo plată,
Este imensa mea greșeală,
Te voi iubi doar viața toată,
Riscând să par o anormală.

Dac-a iubi, pe-aceasta lume
E un ridicol sentiment,
Te voi iubi, orice ai spune,
Nu doar din simplu-amuzament.

Doar cu-o viaţă sunt datoare

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt secunda-n care zorii
Cu visele te dezmiardă,
În pofida depărtării,
Sunt aici, mereu de gardă.

Sunt un secol într-o viaţă,
O grădină într-o floare,
O frântură de speranță
Printre pletele de soare.

Sunt minutu-n care timpul
Se-oprește la pieptul tău,
Încununând labirintul
Cu-al iubirii decolteu.

Sunt un sunet din tăcerea
Nopților nemăsurate,
Picurându-ți mângâierea
Clipelor îndurerate.

Sunt iubirea, simbol sacru,
Fără plată te cuprind,
Nu voi pierii în masacru,
Nici în lacrimi nu m-aprind.

Sunt de dragoste cuprinsă
Sub aripi ocrotitoare,
N-am timp să mă las învinsă,
Doar cu-o viaţă sunt datoare.

Cea mai rea de pe pământ...

Lan de buruieni enorme...
Parfumate cu mult tact
Prindeau rădăcini şi forme,
-Chei înfipte în contact-,
Claxonând peste măsură,
Din butoane şi bujii,
Pe şosea ca pe-arătură,
Albaştrii sau stacojii,
Nu contează ce culoare,
Nu contează ce loveau,
Pe cine călca-n picioare
Sau în ce limbă vorbeau.
Buruieni cu nasu-n Lună,
Plini de fiţe, nedreptăţi
La-nceput de săptămână
Otrăveau toate şi toţi.
Azi, prea plină de sudoare,
Bun simţ, adevăr şi praf,
Am rostit în gura mare,
Ca la cinematograf,
Fără vreun pic de ruşine,
După plată şi răsplată,
Ce să vă mai spun... în fine...
Le-am spus adevărul tată
Fiecăruia în parte
Să mă ţină minte-o vreme
Aşa cum scrie la carte...
Chiar nu am de ce mă teme
Atât timp cât sunt corectă,
Doar Dumnezeu mă loveşte
El m-a făcut... imperfectă
El mi-a dat, El mă plăteşte,
El mă vede, mă ajută
Pentru ce aş fi stat mută?
Le-am expus toate pe tavă,
Chiar de mai aveau un pic
Să-mi spună c-aş fi bolnavă...
Însă au tăcut chitic...
Poate veţi spune că sunt
Fiinţă răzbunătoare,
Cea mai rea de pe pământ...
Dar... nu am rămas datoare.
Îmi este aşa de bine!
Simt că m-am eliberat!
Deşi mi-e cam dor de tine...
Te iubesc neîncetat!
Iar tu ştii, nu-i un secret
Chiar dacă în astă seară
Nu ţi-am scris, mereu te-aştept
Ca pe-o caldă primăvară.

Sublimul sentiment necondiționat

A fost o zi prea crudă, dar toate-s trecătoare
Vom trece peste ele, prin crivăț vom răzbate
Iubirea noastră caldă va-nflorii ca o floare,
Ne va servi mireasma, în fiecare noapte
Iar ochii tăi ca iarba, drumu-mi va lumina,
Lacrimile vor pierii doar când te voi privi,
Sărutul tău fierbinte, visele-mi vor veghea
Și vom zbura spre Marte, sinceri ca doi copii
Cu dragostea-ntr-o mână, speranța în cealaltă,
Sublimul sentiment necondiționat,
Iubirea mea fierbinte, ți-o voi da ca o plată
Doar pentru-a ta iubire, care m-a înălțat,
Ne vom iubi prin veacuri, superb și fără pete
Vom savura iubirea divină, minunată,
Mă voi juca de-a pururi prin ale tale plete
Şi vom păstra iubirea mult prea adevărată