Într-o zi

 

 

Îmi păstrez aripile frânte
Ştiind că doar al tău sărut
Sufletul poate să-mi încânte,
Nu am nevoie de mai mult.

Desigur, depărtarea arde,
Lacrimile m-au gârbovit
Dar, dintre stele miliarde
Doar ochii tăi m-au cucerit.

Îmi păstrez sufletul curat
Ştiind că vor veni şi zorii
Când inima ce mi-ai furat
Va rupe lanţu-nsingurării.

Desigur, ţi se vor opri
Uimiţi, ca de-obicei, să îmi sărute
Fiinţa toată, când va reuşi
S-adune dorul vârfului de munte.

Îmi păstrez la fel de pură
Inima încătuşată,
Însă fără vreo măsură
Am să te-aştept viaţa toată.

Desigur, într-o zi te vei întoarce
Ca orice trubadur îndrăgostit,
Iar Cerul va-nceta să mai descarce
Atâtea ploi şi-atâta asfinţit

Lanţ de vise

În noaptea asta aş zbura

Ca struna albă de vioară,

S-adun în palme dragostea

Ce mi-o strecori în călimară.

Să-ţi împletesc un lanţ de vise

Din picături de timp răpit,

Un izvor viu din slove scrise,

Să te iubesc neprihănit.

În noaptea asta ţi-as răpi

Cuvântul dulce, să-împlinesc,

Din miez de noapte-n zori de zi,

Poem de dragoste ceresc.

Să-mi pui aripi nedantelate

Când strunele-mi vei săruta,

Să te iubesc până la moarte

Şi-încă trei vieţi, iubirea mea.

În noaptea asta vreau să zbor

Pe sunete înmiresmate,

Să-ţi pot şopti cât te ador

Chiar dacă eşti aşa departe.