Drumul firului de apă

 

 

Aşa şi-a adus aminte
Că pe-acolo mai trecuse,
Pietrele-o păstrau în minte
Ca pe un sirop de tuse.

Salcia părea bătrână
Dar la fel se oglindea,
Cu smerenie divină
Oferindu-i umbra sa..

Vântul nu-nceta s-o bată
Provocându-i valuri sparte,
Ea tăcută şi curată
Spală stânca mai departe.

Uneori mai poposeşte
În căuşul palmelor,
Dar se scurge şi porneşte
Redând viaţa florilor.

Enigmatic se ascunde
Hrănind orice rădăcină
Însă drumul ei pătrunde
Pentru-a ieşi la lumină.

Lacrimi albe

 

 

 

Eu ştiu să scriu chiar şi cu lacrimi albe,
Cu fulgii iernii, îngheţaţi de dor,
Ştiu să-mpletesc, în noaptea rece, salbe
Din stropii neopriţi ai ochilor.

Am învăţat să-mpletesc cu migală,
Firave gânduri calde, parfumate,
Ce tind ades să intre-n pardoseală,
Dar le ridic, cu dor îngemănate.

Ştiu să frământ poemu-n lapte dulce
Cu albul pur din nobilă durere,
Aroma lui, tristeţile să culce
Pe jar nestins, păstrat pe etajere.

Eu ştiu să-mi zvânt de lacrimă tot versul
Să-l pudrez cald, pufos şi asortat,
Când dorul vă încetineşte mersul,
Să v-il redau, cu sufletul curat.

Am învăţat, strângând fără-ncetare
Căuşul palmelor bătătorite,
Să-mi ocrotesc clipele-aducătoare
De dimineţile nebănuite.

Ştiu să culeg din ochii tăi pădurea,
Cu frunza ei, sufletul să-mi hrănesc,
Să rătăcesc, de dorul tău, aiurea,

Sub ochii tăi, ştiu să mă regăsesc.

 

 

 

Iubirea îmi dă putere

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Uneori vreau să gust uitare,
Zborând prin cerul înstelat,
Să lepăd haina ce mă doare
Doar colindând în lung și-n lat.

Uneori vreau să privesc stropii
Din colţul meu de nor pufos,
Să-mi pun sub cap, în tihnă, plopii,
Oferind tot ce-i mai frumos.

Uneori vreau să pierd uimirea
Din filele anterioare,
Să plămădesc doar fericirea
Acestei lumi, sădind o floare.

Uneori vreau să-ți dau o clipă
Din tot ce am acumulat,
Să uit că am făcut risipă
Când sufletu-n palme l-am dat.

Uneori simt cum mă doboară
Măștile care mă rănesc
Dar, mă retrag în prag de seară
Puternică, să te iubesc!

Iubirea ta îmi dă putere
Să ignor tot ce m-a lovit,
Să privesc măștile-n tăcere,
Să te iubesc necontenit.

Visez

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Visez, de-un timp, să-ți cânte pasul
Pe clape albe de pian
Și-n ritm de noapte, contrabasul
Să strângă stelele din geam.

Visez s-ascund de orice rază
Strigătul ploii elocvent
Iar, clipa ce mă tine trează
S-o ambalez într-un concert.

Visez pe pernă să mă tulburi
Din profunzimea aţipirii,
Căutând pacea printre crânguri
S-adorm în braţele iubirii.

Să te visez nedeslușindu-ţi
Căuşul palmelor arzânde,
Să-ţi împletesc vise, răpindu-ţi
Din piept, durerea ce se-ascunde.

Abecedarul iubirii

Pe-o fâşie de speranţă
Un vis tainic se năştea...,
Pentru prima oară-n viaţă
Mi-era dor s-ating o stea!

Mi-era clar că-ţi ating palma,
Sufletul fermecător,
Clipele treceau de-a valma
Prin al dragostei izvor.

Mi-era limpede că-n stele
Era scris de mult destinul,
Chiar dacă-n palmele mele
Încă persista suspinul.

Ştiam sigur că iubirea
Nicicând nu s-a destrămat,
Doar învăţasem citirea
Pe un cer catifelat.

Învăţasem s-ating norii,
Să-i înlătur, lângă tine,
În timp ce-împărțeam fiorii
Izvoarelor cristaline.

Învăţasem s-ating Luna
Chiar şi-n noaptea fără ea,
Astăzi vreau să-i pun cununa
Cu tine, zburând spre-o stea!

Între palmele mele

La ceas târziu de seară,
În timpul rugăciunii,
Când noaptea-ncet coboară
Împrăştiind tăciunii
Peste-o lume nedreaptă
Şi plină de tupeu,
Între palme te-aşteaptă
Ce nu pot rosti eu:
Un strop plin de speranţă,
O lacrimă uitată,
Un drum bătut în viaţă,
Alee-ntortocheată,
O picătură plină
De suflet neîntinat,
Sute de ani lumină…
Fiindcă n-am încetat
Să te iubesc vreo clipă,
Să te iubesc enorm,
Pe palme se-nfiripă
Zâmbetul uniform
Şi starea mea de bine,
Exaltări şi extaz,
Între palme te-aş ţine
Sărutând un obraz
Cu gura mea vibrândă
Plină de al tău dor
Dragostea să-mi aprindă
Sentiment inodor
Cuprins doar de iubire
Şi mreje nesfârşite,
Învăluind safire
Din dor alcătuite.
A iubire miroase
Între palmele mele,
Deşi mă acuzase
Două raze de stele
De minciuni fără număr,
Chiar de un plagiat
N-aş vrea să mai enumăr,
Totul s-a terminat.
Sunt stea nemuritoare,
Tu visul meu aprins
Ne iubim mult mai tare,
Dumnezeu ne-a întins
Covorul fericirii
Pe care să păşim
În petala iubirii
Veşnic să înflorim.

Spini de rege-trandafir

Spini ascuțiți de trandafir palmele mi-au străpuns
Degeaba-ncerc să le ascund, în zadar mă pansez,
Sângele curge neîncetat, degeaba-l țin ascuns
Prin fașa albă s-a prelins, n-am cui să m-adresez...


L-am prins în mână să-l sărut, să-i mângâi catifeaua,
M-a înțepat așa adânc, jalnic, ca un pumnal...
De-aș fi știut ce voi păți, aș fi vărsat cafeaua
Pe chipul său magnetizant ca un punct cardinal,


Aș fi fugit de-a lui mireasmă, culoarea-i fermecată...
Sau c-un vârf de cuțit tocit, spinii i-aș fi distrus,
L-am admirat în asfințit, m-am lăsat parfumată...
Acum respir așa de greu, purtând al lui virus,


Iar el, din vază mă privește, zâmbindu-mi triumfal
Precum un rege plin de el călcând sclavii-n picioare...
A ieșit soarele de-acum, crivăț catastrofal
N-are de unde să se iște... poate doar câte-o boare...


Petala să-i mai opărească, parfumul să il fure
Și-n miez de noapte să-l aud lacrima cum își pierde,
Pătruns de-a lui singurătate, nemaiputând să-îndure,
Din roșu-aprins, catifelat, în zori să-l găsesc verde.


Când voi dormi și voi visa în noaptea de poveste
Lângă un crin mult mai curat, chiar dacă e regal,
Rănile crude-mi vor pierii, n-am să-i mai dau de veste
Voi păși și eu pe alei la fel de triumfal.