Sub stele aurii

am luat o bancă, azi, prizonieră,

ca martor ocular al fericirii,

eu poet trist din altă emisferă,

tu înger sfânt în mrejele iubirii.

am făcut dragoste în văzul lumii,

mi-ai sărutat atent filă cu filă,

ignorând toate feţele mulţimii

mi-ai dezgolit aripa de acvilă.

ai aşternut în inima-mi flămândă

petalele speranţei purpurii,

am făcut dragoste un ceas într-o secundă

în văzul tuturor... sub stele aurii.

Știu cine sunt

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Știu cine sunt, știu cine-am fost,
Știu ce doresc să fac de-acum,
Nu pot păși fără de rost
Pe-alei cu spini, am un alt drum.

Știu ce-am uitat și ce-am iubit,
Știu cât de mult am insistat
Să-mi croiesc drum spre infinit,
Știu și în ce te-am ambalat.

Știu și n-aș vrea să retrăiesc
Nicio secundă din trecut,
Acum e timpul să zâmbesc,
Destul în lacrimi am zăcut.

Știu totul, încă n-am uitat,
Știu câte flori mi-ai dăruit,
O noapte întreagă am dansat,
Știu și câți ani m-ai bântuit.

Știu cât timp mi-ai pătruns în vis,
N-am băut apă de-amnezie,
Știu rând cu rând, tot ce am scris
Dar, revenirea-i prea târzie.

Știu ce-am trăit, n-am cum uita
Nici lacrimi nu mai am de dat,
Prea multe-au curs în urma ta,
Cerul a fost prea înnorat.

Știi cât a fost rana de-adâncă?
Știi cât de mult m-am frământat?
Știi c-ai lăsat pe suflet, stâncă?
Știi cât de mult te-am așteptat?

Știi banca-aceea blestemată
Pe care mi-ai spus c-ai să pleci?
Ea nu v-a uita niciodată,
Nici ea, nici strâmtele poteci.

Știi liniștea să-mi tulburi, iară,
Fără să te gândești măcar
Că nu te-aștept seară de seară
Și orice-ai face e-n zadar.

Știi că nu pot răni ca tine,
Știi că iubesc sincer, curat,
Tu mi-ai ars sufletul din mine
În clipele când ai plecat.

Știi totul dar, nu știi nimic,
Eu am rămas, tu ai plecat
Să te îmbogățești un pic,
Să rămâi nu te-am implorat.

De-acum mă lasă, mi-este bine
De-acum mă lasă să trăiesc
Nu vreau să mai aud de tine,
Alți ochi îmi e dat să iubesc.

Știu că nu-i doar o întâmplare
Știu că n-ai cum să înțelegi,
E prea târziu pentru iertare,
Ești liber, orice drum s-alegi!

Amintiri din călimară

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Fumul dens mă înconjoară
Ieșit dintr-o lampă veche,
Adormise-n călimară,
Acum plânge la ureche.

Caută a mea căldură
De care-a fugit cândva,
Sperând că din picătură
Va mai curge lacrima.

Amintirile lovesc
Precum pașii cei grăbiți,
Nu am cum să-i îmblânzesc,
Anii-s mult prea prăfuiți.

Peste ei s-au așternut
Zeci și sute de cuvinte,
Rămâi lespede-n trecut,
Eu pășesc demn înainte.

Printre mii de sărutări

Printre mii de cuvinte şi sărutări pe-alei,
M-am oglindit o clipă, adânc în ochii tăi.
Cum să întorc privirea, chiar de-ai să-mi reproşezi...
Când numai într-o clipă, admirând ochii verzi
Inevitabilul se pare că deja s-a produs
Şi doar într-o clipită sufletul mi-a pătruns,
Mi l-a învăluit în sentiment fierbinte
Iar din acea secundă nu îmi mai ieşi din minte.
Secunda fără tine e un an de coşmar
Noaptea-i eternitate plină de gust amar
La pieptul tău aştept astăzi să mă topesc
Să-mi dai sărut fierbinte, ochii să ţi-i privesc.