Pruncul nostru

Prin amintiri am răscolit
Să-ţi recitesc cuvântul,
Poate că totuşi am greşit
Poate mi-am luat avântul,
Prin vise am plutit de fapt
Şi nici nu mi-am dat seama
C-a fost doar vis, un vis inapt
Iar acum trăiesc drama,
Poate şi-acum rulează lent
Pe un ecran imens
În filmu-n care te aştept
Să-mi devii Univers.
Un serial de-un an şi-un pic,
Cu un final greşit
Citesc, dar nu-nţeleg nimic
Ştiu doar că s-a sfârşit.
Am răsfoit filă cu filă
Şi cuvânt cu cuvânt,
Aş fi urcat pe-aripi de-acvilă
Să mă ascund sub vânt,
Sub nori şi stele adormite,
Sub flăcări de uitare,
Să opresc filmul, să ţin minte
Doar ceea ce nu doare
Să nu-ţi văd ochii-n prag de seară,
Secvenţa s-o ucid,
Să şterg această primăvară
Din calendarul vid,
Dar m-a oprit din al meu gest
Un soi de bunătate
Venit cu crivăţul din Vest
Făcând publicitate
La o iubire din poveşti
Cum a fost şi a noastră,
M-a întrebat pe unde eşti
Privind coperta-albastră
Ce va păstra pe veci iubirea
Aşa cum am trăit-o,
E pruncul nostru, nemurirea
Doar noi i-am dăruit-o.
Chiar dacă ai ucis o floare
Stropind-o cu al tău venin,
Pe cerul meu există Soare
Şi-un suflet pur, unic, divin.

Iubirea, nu are moarte!

Prim volum de poezie
Compus sub anestezie-
Totală de-ndrăgostit,
Azi, iubirea a vestit.
Iubirea cea fără preţ
Ce se zbate-ntre dispreţ,
Minciună şi ironie...
Aşternută pe hârtie
Cu lacrimi, dar cu speranţă,
Iubirea ce ne dă viaţă,
Va contamina de-acum
Tot ce-i va mai sta în drum.
Iubirea, cea fără plată,
Dintr-o inimă curată
Va pluti în Univers,
Prin poem, strofă sau vers.
Infinitu-îl va-ncălzi...
Feriţi-vă!!! Într-o zi,
Toţi cei ce-o ironizaţi
De ea ve-ţi fi dezgheţaţi!
În suflete va pătrunde,
Nu aveţi unde v-ascunde!
Dumnezeu ne dă iubire
Tuturor, noi, nemurire
Suntem datori să-i redăm
Fără plată, s-o păstrăm
În suflet, cât mai curată,
Iubirea, cea minunată,
Sentimentul- triumfal,
Sfânt, unic, fenomenal...
Să-l dăruim mai departe...,
Iubirea, nu are moarte!
De-acest lucru sunt convinsă
Fiindcă-s de iubire-nvinsă.

Definiția iubirii

"Definiția iubirii" oare cine a-îndrăznit
S-o definească vreodată? acel suflet a iubit?
Cine știe ce înseamnă, într-o lume fără grai?
Să implore: "nu pleca! te iubesc! te rog mai stai!"
Cine știe câte nopți, clipe sau minute-n șir
Poate aduce iubirea sau răni cu-n trandafir?
Cine știe câte stele sunt pe bolta fericirii?
Cine oare-n lumea asta "definiția iubirii"
O poate spune-n cuvinte, o poate rosti vreodată?
Doar acel care trăiește, o iubire-adevărată.
Râd prin colțuri toți ghețarii, care nu știu ce-i iubirea
Și rostesc cuvântu-n grabă, sperând c-aşa nemurirea
Va fi plata lor cea vie, pentru că n-au suferit,
Au trecut prin viața asta, doar cu glasul au iubit,
Dar adânc în al lor suflet, n-au simțit nici... adiere,
Fiindcă n-au iubit de fapt, n-au simțit nici o durere.
"Definiția iubirii"? cine timpul își mai pierde?
Când aud ei de iubire, te privesc, ca pe-un fruct verde,
"Definiția iubirii" într-o lume înghețată
N-o poate spune-oricine, am recunoscut odată
Că pun suflet în iubire, fără vreun strop de rușine,
Astăzi recunosc, de asemeni, doar nu iubesc pe oricine,
Iubesc un suflet curat și îl voi iubi mereu,
Atât timp cât mă iubește, martor îmi e Dumnezeu.