Soare cu dinţi

Azi, firavul ghiocel
Se certa cu mândrul soare:
De ce n-a adus cu el
Păsările călătoare?

Soarele n-a zăbovit
Întrebarea să-i asculte,
După nouri s-a pitit
Razele să îşi dezvolte.

O zambilă parfumată,
Albă ca un fulg de nea,
I-a răspuns îngândurată:
-N-a venit primăvara!

Ca și ieri

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt azi, precum am fost și ieri
O luminiță albă, trecătoare,
Poți doar să mă săruți și să îmi ceri
Un leac pentru secunda viitoare.

Sunt azi, precum eram și-n alte zile
Un om cu bune și destule rele,
Cu trandafiri în brațe sau zambile
Și ochii ațintiți mereu spre stele.

Sunt azi, cu capul neînduplecat,
Un stâlp fără de teama umbrelor,
Am strâns în palmă greul și-am uitat
Durerea de sub geana toamnelor.

Sunt azi, la fel ca ieri de inspirată,
Așa eram în nopțile pustii
Dar, am ascuns lacrimile sub piatră
Și te iubesc, la fel, cum bine știi.

Am ratacit pe culmea norilor

Am rătăcit și azi, cum fac de la un timp
Pe culmea norilor, zâmbetul să-ți privesc,
Versul să-ți recitesc, să mă simt ca-n Olimp
Pe-un puf de nor, să-ți spun cât de mult te iubesc!
Am rătăcit și azi, din nou filă cu filă
Ascultând melodia, de fapt... reascultând...
Și m-am hrănit cu tine-înflorind ca o zambilă,
Te port mereu în suflet, te port mereu în gând...
Am rătăcit și azi, am rătăcit și ieri
Pe culmea norilor, sufletul să-mi hrănesc
Cu-a ta privire caldă, cu vis de primăveri,
Doborâtă de dor să-ți spun cât te iubesc!

Mi-e dor de-al tau sarut!

Oricare noapte zboară, orice zi se topește,
Oricare clipă-aleargă spre tărâm de povesti
Îmi seacă și-mi aprinde sufletul ce-mi tânjește
Doar după-al tău sărut, la piept să mă primești
Și să mă strângi în brațe, să mă alinți mereu
Cu-a ta blândețe tandră, cum doar tu reușești...
Mi-e dor să mă săruți, să-mi spui, iubitul meu
Că mâine va fi soare, că ai să-mi dăruiești
Bolta însorită-n zori, și stelele în noapte
Căldura ta divina, speranța în culori,
Iubirea noastră sfântă o vom păstra cu șoapte,
Cu boboci de zambilă împrăștiați în zori
Și tril de ciocârlie țâșnind ca un izvor
Din dragostea mea toată, din apă neîncepută...
Mi-e tare dor iubite, de-al tău sărut, mi-e dor!
Și îmi va fi mereu, chiar de-aş rămâne mută.

Sărutul zorilor

Sărutul zorilor vibrează, norii de ieri s-au risipit
Sufletu-n mine iar valsează, clipa-i mai lesne de trăit
Sărutul tău mă luminează, chipul tău inima-mi hrăneşte
Iubirea dintre noi tronează pe locu-ntâi și ne-mplinește
Ca o zambilă parfumată, un curcubeu plin de culoare
Ziua-mi va fi adevărată și toată plină de splendoare,
Cu-al tău sărut de dimineață o zi întreagă mă hrănesc...
Dar te aștept din nou pe seară dragostea mea să-ți dăruiesc
Să-mi spui iar șoapte de iubire, să-mi furi mintea, să mă vrăjești,
Să mă îneci în fericire, repetând ce mult mă iubești.
Până la următorii zori, ce vor venii c-un alt sărut
Şi-n freamătul de primăvară, vom lua tot de la-nceput.