De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 11 aprilie 2010
As face-un pod
Aş face-un pod pân-la a ta fereastră
Din muguri albi cu iz de iasomie,
L-aş lumina cu steaua ta albastră
Să îmi aline noaptea prea pustie.
Aș face-un pod din inima răsfrântă,
L-aș împleti cu-o zi de sărbătoare,
Când totu-n sufletul meu cântă
Ți-aș dărui prima raza de soare.
Ți-aș face-un pod din versurile albe
De roua zorilor veșnic stropite,
Înmiresmând petalele de nalbe
Să nu mă scoți din gând și minte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!