Încrederea a dispărut

Încrederea ce-a dispărut,
A ars în mine mult mai mult
Decât credeam că va putea
Să-mi redistrugă inima,
Am plâns sperând că lacrima
Va stinge toată flacăra,
Am plâns sperând că într-o zi
Va învăța a mă iubi,
Dar mi-am dat seama că greşesc,
Iubire... nu am să găsesc
Nicicând eu pe acest pământ,
Degeaba plâng, degeaba sunt...
Degeaba plâng sau am speranță,
Degeaba cred că-n a mea viață
Voi avea timp să fiu iubită,
În veci n-am să fiu fericită,
C-aşa mi-e scris să fiu mereu
Alături doar de Dumnezeu,
Doar El lacrima să-mi mângăie
Din creștet până în călcâie,
Doar El putere-mi dă să fiu
Din zori de zi până târziu,
Dar, într-o zi se va-întâmpla
Ce mi-am dorit toată viața,
Printre nori eu am să pășesc
Ca într-un dans am să zâmbesc....
Doar vântul mă va mângâia
Iar păsările-mi vor cânta,
Ploaia setea îmi va răpi
Iar Dumnezeu îmi va zâmbi,
Iar eu voi râde în sfârșit
Că fericirea-am întâlnit!
Dar până-atunci cum aş putea
Să cred că cel din fața mea
Îmi dă iubire-adevărată?
Când oare-am să mai cred vreodată?
Poate în vorbe, doar atât
Deşi are-altceva în gând,
Ceva ce astăzi groaznic doare...
Parcă-s călcată în picioare,
Chiar zi de zi, minut, secundă,
Lacrima sufletu-mi inundă
Şi nici măcar nu-mi dă răgaz
Să uit de celălalt necaz,
Care de-abia ce a trecut
Acum o clipă sau minut.