Mână de femeie

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Sunt o mână de femeie
Ce se încăpățânează,
Dintr-o banală idee
Să stoarcă versuri din frază.

Sunt o mână de femeie
Ce nu vrea s-abandoneze,
În întuneric să steie,
Vrea stelele să așeze.

Sunt o mână de femeie,
Ageră și mărunțică,
Cu iz blând de orhidee
Ce-n niciun caz nu abdică.

Sunt o mână de femeie
Ce-a șters lacrimi sute, mii,
Poemul meu se încheie
Dar, revin în zori de zi.

Vibrații

Astrele mă preocupă
Cu jocul lor asimetric,
După ce-am băut o cupă
De lumină, pe întuneric.

Mă răsfrâng pe geana Lunii
Punând semnul sub copertă
Și-n mijlocul săptămânii
Scot durerea la ofertă.

Dau secundele uitării,
Liniștind ape-nspumate
Ce mi-au smuls gardul tăcerii
Cu strigăte disperate.

Întind mâna spre himere
Cerșind un cuvânt mahmur,
Printre clipe austere,
Aripii să-i dau contur.

Răstorn ceru-n palma stângă,
Cu dreapta sfios mă-nchin,
Aștern, sperând să v-atingă
În suflet, darul divin.

Spre stele

Ard în cupe flăcări sfinte
Dintr-o fragedă carență
Ignorănd nopțile crunte
Când n-aveam independență.

Culeg boabe de lumină
Dintr-un curcubeu integru
Și stropesc la rădăcină
Soarele vopsit în negru.

Arunc cărțile pe masă
Ca un cartofor nervos,
Caut rimele prin casă
Să-mpletesc un vers frumos.

Alung visele din mine
Dintre spini să îmi iau zborul,
Mă lovesc de culmi alpine
Și mă năpustește dorul.

Azvârl haina de pe umeri
Și mângâi cerul cu mâna,
Culegând dintre expuneri
Norul, ce-acoperă Luna.

Adorm lacrima în barbă
Ridicând ochii spre cer,
Culeg calm vina din iarbă
Și deslușesc un mister.

Închid paginile triste
Cu puterea minții mele.
Triluri sentimentaliste
Mă înalță sus, la stele.

Un alt drum...

Aș fi vrut să mă ascund, undeva...adânc în noapte
De privirea ta profundă, de ochii tăi zâmbitori,
Aș fi vrut să nu-ți aud deloc cele două șoapte,
Aș fi vrut să nu m-atingi, să nu simt acei fiori,
Aș fi vrut să nu-ți faci timp și nici drum să ne-întâlnim
Nici în glumă să îmi spui c-am pierdut așa mult timp...
Că-ți dorești să spun adio valului, să ne iubim
Azi, nu mâine, nu la toamnă, nici peste un anotimp...
Mi-am pus ordine în gânduri, am privit totul de sus,
Stele-albastre lângă mine dansau pline de culoare,
Mă priveai ca pe-un Luceafăr, m-ai sărutat și mi-ai spus
Cum să trec de ceața densa s-o alung în depărtare,
M-ai luat apoi de mână și-am pornit-o amândoi,
Buchetul de liliac cu lalele-amestecate
Să-nvingem singurătatea, să străbatem drumuri noi...
Aș fi vrut să mă ascund, undeva...adânc în noapte...
Ochii i-am închis o clipă, mi-am dat seama că-i real,
Am rupt fila ce rănea, alta pagina de-acum
Voi scrie peste trecut, voi așterne peste val...
Aș fi vrut să nu o fac, dar de azi am un alt drum.