De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
joi, 22 aprilie 2010
Sau poate nu...
Stau și-ți privesc ochii-n noapte
Nici nu-mi doresc altceva
Poate doar câteva șoapte,
Sau poate nu, nu aș mai vrea
Decât o fină mângâiere
Și poate-o dulce sărutare,
Sau poate nu, poate-n tăcere
Privindu-te mi-ar reapare
Ființa ta de dor purtată,
Sau poate nu, a mea suflare
Și inima mea transformată
Te va iubi mai mult, mai tare,
Purtat de dor de-ai reveni
Pe-același drum, să-mi dăruiești
O viaţă plină într-o zi,
Rostind din nou că mă iubești.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!