De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 7 aprilie 2010
De pe piscuri...
Spațiul sau înălțimea încă nu s-au născut
Pentru noi amândoi, de-aceea m-ai văzut
Eram în întuneric, atinsă de dureri
Dar ochii tăi cei verzi m-au scos de nicăieri,
M-au plasat de pe stânci pe aripi de cocor,
Lacrima c-un sărut mi-au transformat-o-n nor
Plin cu iubire caldă din sufletu-ți curat
Și-n acea clipă vie butonu-ai apăsat,
Ploaia iubirii noastre din ceruri s-a pornit
Prin inimi și prin suflet un unic drum croind,
Pe piscuri de-ai urca, pe cei mai înalți munți
Pe-oriunde ai umbla...pașii noștri desculți...
Vei recunoaște-ndată mirosul de iubire
Ce luminează-n noi și naște strălucire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!