De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
vineri, 2 aprilie 2010
Soarele nu se trezise
Nici soarele nu se trezise când glasul ți l-am auzit
De parc-ai coborât din vise, m-ai sărutat și m-ai trezit,
Nici Luna nu se hotărâse să-și facă patul de culcare
Când mi-ai șoptit că-ţi este dor nespus de a mea sărutare,
Stelele încă-aveau putere să lumineze drumul tău,
Ai venit plin de gingășie să te joci iar în părul meu,
Cu sărutări nenumărate să mă îmbeți de fericire,
Să zburăm peste zile-n noapte, să-mi dai doar mie-a ta iubire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sarbatori fericite Dana! cea mai fericita sarbatore din viata voastra va doresc din tot sufletul...fa-l fericit pe Catalin, vad ca si el te face fericita, din ceea ce citesc asta observ, sper ca nu ma insel, i-am lasat si lui comentariu si tie.
RăspundețiȘtergereEu nu am avut norocul lui, dar asta e...si asa viata mea...atarna de un fir de par...dar nu vreau sa va intristez....Sarbatori fericite!