Sunt doar o picătură

Sunt doar o picătură într-un cer plin de nori,
Un fulg de nea plăpând în plină primăvară,
Sunt doar o buruiană într-un câmp plin cu flori,
N-am cum să te rănesc cu viaţa mea amară.

Sunt un strop de secundă din al tău infinit,
Dintr-o eternitate de zile nesfârșite...
Sunt doar o picătură, chiar de m-ai înmulţit,
N-am cum să te absorb, nu-ţi pot pătrunde-n minte.

Sunt doar un fir de praf pe-un munte de mister,
Un licurici în noapte, lăcrimând fără geană,
Un firicel de zâmbet într-o lume de ger,
N-am cum să te rănesc, nu ai motiv de teamă.

Încerc pe zi ce trece să-mi iau mult mai puţin
Din timpul tău superb, din viaţa ta corectă,
Să nu te otrăvesc deloc cu-al meu venin,
Cu clipa-mi corelata la speranţa defectă.

Sunt doar o picătură în Universul tău,
Mă voi evapora, de sufli înspre mine,
Sau te voi rătăcii în zori, iubitul meu,
De voi putea să-nnec și azi dorul de tine.