Răvășitoare umbră-ai devenit,
M-ai exilat în tainele iubirii,
Mi-ai insuflat sufletul dezgolit
Și mi-ai trezit petala zămislirii,
Din fir de dor mi-ai împletit speranță
Din șoaptele tăcerii bucurie,
Ești umbra ce-mi trezește dimineață
Luceafărul ce nu a fost să fie,
Doar cu-o privirea noaptea-mi luminezi
Și visul îmi veghezi de zmei hidoși,
Iar cu lumina ochilor tăi verzi
Îmi conduci pașii peste nori pufoși.
Mă-mbraci și mă dezbraci în galaxie,
Ceaţa din suflet mi-ai îndepărtat-o
Te-ai cuibărit în suflet, a mea umbra vie,
Aleea ofilită mi-a înmiresmat-o.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!