De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 4 aprilie 2010
Am obosit, iubirea mea!
Am obosit, iubirea mea!
Să mă tot las în voia ta...
Dar știi ce mult am obosit?
Am obosit să-mi fie dor,
Am obosit să te ador,
Am obosit să-aștept "sfârșit"
Când nici n-am început ceva,
Am obosit, iubirea mea!
Am obosit...dar n-ai ieșit
Din gândul meu nici până-acum
Am obosit ca pasu-n drum
Am obosit, iubirea mea!
Să-mi spun că sunt a ta mereu
Și să te-aștept... e-așa de greu
De nici nu-ți poți imagina...
Am obosit seară de seară
Să-aștept o clipă mai ușoară...
Am obosit, iubirea mea!
Am obosit să știu că ești
Dar, poate... nici nu te gândești
Ce mult mă doare inima,
Am obosit să-mi fie dor
Ca unui fluture în zbor,
Am obosit, iubirea mea!
În palma ta vreau să m-așez
Am obosit să te visez,
Am obosit, iubirea mea!
Am obosit să mă înving
Și-n noaptea rece să te strig,
Să m-audă doar perna mea
Am obosit să obosesc!
Dar...n-am cum să nu te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!