De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
miercuri, 21 aprilie 2010
Cuvantul magic
Etichete:
adevar,
Catalin,
dorinta,
dragoste,
indeplinita,
intalnire,
iubire,
promisiune,
vis
Oare de ce, iubirea mea
Uneori viața-i așa grea?
Și dintr-o data strălucește?
De ce iubirea ne-înflorește?
Oare de ce pe-aceasta lume
Doar lângă tine mai pot spune
Cuvântul magic "te iubesc"?
Oare acum de ce zâmbesc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:x:x:x:x
RăspundețiȘtergerefrumos.
danaaaaaaaaa:*:*:*:*:*:*
Iubirea adevarata,
RăspundețiȘtergereImpartasita, curata
Mereu va fi frumusete
Fara vreun strop de tristete