Nu se mai văd de-acum, deși se simt, aud,
Nu le țin la vedere, nu mai vreau să arăt
Ca dușul s-au tot scurs, de acum le ascund
Sub umbrela imensă unde ne-am sărutat,
S-au confundat cu ploaia cea care ne-a unit,
N-am să le mai arat, nimănui de acum,
Pumnalul s-a înfipt în sufletu-mi rănit
N-am să le mai arăt, doare, dar cui s-o spun?
Postări
,,Pumnalul s-a înfipt în sufletu-mi rânit
RăspundețiȘtergereN-am să le mai arăt, doare, dar cui s-o spun? ,,
Mi-a plăcut tare mult finalul. Întreaga poezie te invită la meditație . Durerile sunt trăiri pe care îmi place să le păstrez pentru mine sau le împart cu cel ce îmi este foarte aproape de suflet fiindcă știu că îmi sărută sufletul și astfel totul devine mai ușor.
Zile pline de iubire alături de cei dragi!
In lumea asta cruda,
RăspundețiȘtergereiubirea-adevarata
Ce doare-adanc in suflet,
si-i de lacrimi udata
N-o poti impartasii
cu cel ce n-a trait
Oricat ti-e de aproape,
Daca nu a iubit...
Degeaba...tot in noapte
ramai...fara suflare...
Azi simt adanc pumnalul
si sufletul ma doare...
Iar lacrima ce curge,
desi nu-i ipocrita
N-o merita oricine...
Azi nu ma simt iubita.
Multumesc pt vizita draga mea Geanina, iti doresc ca tu si sotul tau sa va iubiti vesnic asa cum va iubiti acum! Putini pe lumea asta mai traiesc IUBIREA. Dumnezeu v-a unit, invatati si pe altii sa se iubeasca adevarat, e pacat sa se piarda acest sentiment care este calcat in picioare de atatia.
Bine te-am găsit şi la bună recitire... Am lecturat cu mare plăcere aceste versuri, sper ca pumnalele înfipte în suflete să dispară pentru totdeauna...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru urare!
RăspundețiȘtergereAzi ma doare mult mai tare
Dar, voi ce iubirea stiti,
Cum este...si o traiti
Ma ajutati foarte mult...
Doar cu-o vorba, un cuvant,
In lumea-asta-asa rece
Rana mea..foarte greu trece...
Dar atunci cand va citesc...
Incerc sa ma regasesc,
Lacrimile sa-mi ascund...
Adanc, adanc, mai adanc...
Asa simt de-aceasta data...
Desi ma simt inundata
De lacrimi insangerate,
Am sa le ascund in noapte
Nimeni sa nu mi le stie...
Ma simt singura, pustie,
Sfarsita, dar voi lupta...
Sa-ascund adanc lacrima.
Multumesc ca existati!
Iubiti-va! nu uitati
Nici o clipa sa iubiti!
Va doresc: fi-ti fericiti!
SUNT LA FĂRĂ CUVINTE...
RăspundețiȘtergereZILE PLINE DE IUBIRE!
Multumesc frumos Geanina!
RăspundețiȘtergereDe fapt a mea-i toata vina,
Eu sunt cea care iubesc
Si mi se pare firesc
Sa iubesc,dar uneori...
Cand nu te trezesti in zori,
Si te trezesti prea tarziu...
E groaznic, simt si o stiu
Doar in inima-mi ranita...
N-am cum sa fiu fericita,
Fiindca iubesc nebuneste
Un suflet care...lipseste...
offfff :( Dana,frumoasa poezia,ai ales o poza care reprezinta ceva - Da,cand ploua devenim alte persoane...trebuie sa iubim ploaia pentru ca nu ne tradeaza,lacrimile se pot confunda cu picaturile de ploaie si nu da de banuit,nu intoarcem priviri,nu trebuie sa dam explicatii inutile,in fond nu intereseaza pe nimeni....ploaia ne spala de pacatele gandurilor,face parte din viatza noastra,ne face sa ne simtim liberi...
RăspundețiȘtergere,,Pumnalul s-a înfipt în sufletu-mi rânit
N-am să le mai arăt, doare, dar cui s-o spun?,,
Nimeni nu ne vede,parca nu existam :( dar stam si suferim in tacere ca avem inima de fier!
Casy, dragul meu amic...
RăspundețiȘtergereCe as mai putea sa zic?
Poza..asta am furat-o...
Cer iertare, acum...am luat-o
Doar pt ca m-am simtit
Eu cu sufletu-mi ranit
In acea fotografie...
Eu, singura si pustie...
Cristian poti sa ma certi,
Sau poate ai sa ma ierti...
Eu iti multumesc oricum,
Esti un om cu suflet bun,
Iar tu, Casy, dragul meu...
Azi, cu parere de rau...
Chiar nu vreau sa te-ntristez...
Dar...eu din nou lacrimez.