De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Rasfoind ceea ce ai scris
Încerc să mă dezbrac de tine,
Amintirea să-ți alung
Încerc zilnic pe culmi alpine
Să rătăcesc, dar tot te-ajung.
Încerc s-adorm, mă relaxez...
O oră...poate... mai puțin
Brusc mă trezesc...iar te visez,
De dorul tău noaptea-i un chin.
Încerc să plâng...mi-ai interzis,
Citesc o pagina de carte,
Răsfoiesc tot ceea ce-ai scris
Și nu pot merge mai departe.
Cerul cu-o stea un semn îmi face,
Primăvara deja-mi zâmbește,
În suflet lacrima îmi zace,
Iar dorul tău mă năpădește.
Te privesc ochii să-mi hrănesc,
Te mângâi, palma să-mi alint,
Însă aș vrea să îți șoptesc
Eu te iubesc și nu te mint!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!