De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 20 aprilie 2010
Valul... nu-i decât un val
Anorganic, ireal,
Mult mai aprig ca un val,
Izbind stânca măcinată
Încă-odată... și-nc-odată,
Purtând mirosul tardiv,
Atât de repititiv...
Anorganic, anormal,
Izbind pilonul cu-n val.
Ți se pare că pe veci
Vei veni, lovi și pleci?
Purtând sensul dezgolit
Să lovești la infinit...?
Structura-ți imaculată
S-a topit de mult, pătată
În golul exhaustiv,
Ca un soare adoptiv
Ai ars tot ce-a fost în viață,
Ai legat cu-n fir de ață
Și ai aruncat pe foc,
Până la ultimul joc,
Și lumină și culoare.
Liliacul aripi n-are
Dar miroase-a violet.
Arunc totul în secret
În prăpastia uitării,
Alungând forța chemării
Unui suflet ireal...
Valul...nu-i decât un val.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ca zici u ''ca valul nu este doar un val'' si daca zic eu este.bine ca stii sa compui bravo m-ai dat gata cu asta felicitari.tiiiiiiiiiiiiii pwp
RăspundețiȘtergereDa mai mamy, n-am dreptate?
RăspundețiȘtergerePur si simplu peste noapte...
Valul trece, nu-i asa?
Dar...nu si iubirea mea
Pentru cel ce il iubesc...
Cum sa-l uit cand imi doresc
Sa fiu doar la pieptul sau?
O bine?o fi de rau?