De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 18 aprilie 2010
Doua luni de poezie...
Două luni de poezie
Dedicate numai ție
Două luni...au și trecut
Și te iubesc așa mult
Deși...n-ar prea trebui
Dar te iubesc și o știi
Ai simțit și orice-aș spune
Nimic pe aceasta lume
Nu te face să nu crezi...
De n-ai avea ochii verzi,
Sufletul cum îl ai tu
Știi cum ți-as fi spus un "nu"?
Și-n seara-asta m-ai vrăjit
Tot ca tine a ieșit...
De pe desktop îmi zâmbești,
Mi-ai spus iar că mă iubești
Și m-ai întors înapoi...
Sărbătorim amândoi
Doua luni de poezie...
Dedicate numai ție.
capturi de pe blogul lui
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumoasa poezia,dar si trista :( si doare...dor cuvintele,sperante,visele,chiar si zambetul :( Oare de ce ? de ce nu putem fi fericiti? sa iubim? de ce spunem numai vorbe "te iubesc,te doresc" Sunt doar vorbe...nimic adevarat...Sunt doar niste Sageti care ne fac rau :(
RăspundețiȘtergereMamy...tu stii, simti ca mine,
RăspundețiȘtergereTi-am povestit tot, in fine...
Viata asta uneori
Asa te umple de "flori"
Iar de lacrimi si suspine
Te poate umple si maine
Ca si ieri si azi la fel...
Stii fiindca ai sufletel.