De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
luni, 12 aprilie 2010
S-a oprit timpul in loc
Pur și simplu s-a blocat...
Am întors-o, am așteptat...
Nici invers n-a vrut să-nceapă...
Fir de nisip, fără apă,
S-a blocat și nu mai vrea
Să mai curgă...viaţa mea
S-a oprit în loc de-odată...
Era așa-nmiresmată...
Valuri line peste tot
Chiar îmi era drag să-not,
Vântul calm se potolise,
Ploua doar cu praf de vise
Iar acum clepsidra zace
Parca-am prins nisipu-n ace.
Și ceasornicu-am privit
Și el s-a înțepenit...
Nu e vis, nu-i o poveste...
Și ecoul amuțește
Indignat și necăjit...
Oare unde am greșit?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!