De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Glasul tau in noaptea cruda
Milioane de cuvinte prin minte îmi rătăcesc...
Mi-am dorit să te aud, să te simt, să te privesc,
N-am avut însă norocul, nici astăzi, e-adevărat
Dar în noapte, dintr-o dată, telefonul a sunat.
Stelele, Luna pe boltă, mă priveau așa mirate
Cât eram de fericită să-ți aud glasul în noapte.
Orice mi s-ar oferi, chiar de zeci de ori mai mult
Dragul meu, eu vreau să știi, un minut dacă te-ascult
Lumea fără sentimente la picioare mi se-așterne
Bezna, ceața, se topesc, glasul tău iubire-mi cerne
Peste orice noapte crudă, peste orice depărtare...
Te iubesc fără să vreau și din ce în ce mai tare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!