De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
duminică, 11 aprilie 2010
Chiar daca...
Chiar dacă ziua-n van va trece fără să te aud măcar
Noaptea va fi mult, mult mai rece fără sărutul tău în dar,
Chiar dacă clipa e de gheaţă iar depărtarea e enormă,
Eu mă voi strecura prin ceaţă riscând să-mi capăt altă formă,
Chiar dacă ploaia mă îmbie sub o umbrelă să m-ascund
Sărutul tău să-îmi retrezească sentimentul cel mai profund,
Chiar dacă dimineaţa vine, ca-n orice zi, tot cu un vis
Și-n el ești numai lângă mine, petecul meu de Paradis,
Chiar dacă depărtarea doare, visul meu e de fapt coșmar
Eu te veghez din depărtare și te sărut imaginar.
Chiar dacă timpul nu se-oprește în loc atunci când te-întâlnesc,
Te port oriunde-n al meu suflet din simplu fapt că te iubesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!