De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
joi, 1 aprilie 2010
Tot ce-mi doream
Să-ți aud glasu-ntr-un târziu
Era tot ce-mi doream mai mult...
De bucurie numai știu
Ce să mai fac, să te ascult...
Sau să îți spun cât te iubesc?
Să-ți spun cum radiez acum?
Dar mă auzi cum râd, zâmbesc
Ce aş putea să îți mai spun?
Cum glasul tău mă limpezește
Și mă ridică-n Univers
Că sufletul meu te iubește...
Sau că îți scriu acum un vers?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!