De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 27 aprilie 2010
Esti steaua mea din noapte
Mă picuri cu iubire pe fiecare geană
Când sufletul din mine neîncetat te cheamă,
Îmi luminezi secunda plină de veșnicie
Îmi umpli c-un sărut inima mea pustie,
Îmi simți cu al tău suflet lacrimile șuvoi
Și îmi dezgheți inima, de-atâtea griji, prea sloi
În voal alb de speranță atent mă înfășori
Și-n roșu-aprins de viaţă mă umpli de fiori,
Ești steaua mea din noapte și zorii mei de zi,
Cum să nu te iubesc atât cât voi trăi?
Cum să nu-i mulțumesc oare lui Dumnezeu
C-a clădit drumul nostru pe care zâmbesc eu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poeziile de dragoste au întotdeauna un farmec aparte... O zi bună să ai!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos!
RăspundețiȘtergereSi voi la fel!