De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
joi, 22 aprilie 2010
Am ratacit pe culmea norilor
Am rătăcit și azi, cum fac de la un timp
Pe culmea norilor, zâmbetul să-ți privesc,
Versul să-ți recitesc, să mă simt ca-n Olimp
Pe-un puf de nor, să-ți spun cât de mult te iubesc!
Am rătăcit și azi, din nou filă cu filă
Ascultând melodia, de fapt... reascultând...
Și m-am hrănit cu tine-înflorind ca o zambilă,
Te port mereu în suflet, te port mereu în gând...
Am rătăcit și azi, am rătăcit și ieri
Pe culmea norilor, sufletul să-mi hrănesc
Cu-a ta privire caldă, cu vis de primăveri,
Doborâtă de dor să-ți spun cât te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hoata mica
RăspundețiȘtergere:X:X:X:X
Asta e ...ce pot sa zic?
RăspundețiȘtergereAm furat si eu un pic
Din blogul lui Catalin
N-am putut sa ma abtin...
Las' ca nu ma pedepseste...
Stiu de-acum ca ma iubeste.