De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Soaptele tale
Vântul ușor adie peste frunzele crude
Soarele ne zâmbește, în suflet ne pătrunde,
Șoaptele tale încă le mai aud și-acum
În mintea mea bolnavă de dorul tău nebun,
Au rămas peste noapte ascunse undeva
Adânc întipărite...doar în inima mea,
Aștept să-ți aud glasul, să pot din nou vibra,
Să-mi spui că mă iubești oriunde te-ai afla...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!