De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
luni, 19 aprilie 2010
Scriam aseara...
"De azi n-am să mai scriu de tine!"
Scriam aseară-înverșunată
De dorul tău..."poate-i mai bine
Să tăiem nodul dintr-o dată"...
"De azi te șterg din mintea mea!"
De parcă foloseam o gumă...
Și totu-n jur se lumina...
Deși știam că nu-i de glumă.
Scriam aseară tot ce-am vrut
Nici nu mai știu de un' le-am scos...
Dar le-ai citit...și-ai priceput
Că toate sunt de fapt pe dos.
Scriam știind că vei citi,
Scriam plină de dorul tău,
Și-am scris de fapt întreaga zi
Dar, ai citit, iubitul meu
Și mi-ai răspuns doar: "te iubesc!
Și poți scrie orice vei vrea,
Dragoste vreau să-ți dăruiesc,
Ne iubim și ești încă-a mea"
"-Ești sigur ? după tot ce-am scris?"
L-am întrebat eu împietrită...
"-Nu sunt sigur...sunt convins
Că mă iubești și ești iubită".
Scriam aseară...doar, am scris...
capturi de pe blogul lui
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!