Mă simt o sticlă spartă în mii de cioburi fine,
De lacrimi sugrumată dup-o noapte pustie,
Cu zori fără concluzii, doar cu dorul de tine,
Mă simt un vid imens, ca după o beție,
Doar un nor rătăcit fără nici o speranță,
Respir, gândesc, răspund la unele-întrebări,
Dar în adânc de suflet nu am nici o siguranță
În cuptorul torid să mai renasc în zori,
M-ar transforma-n cristal sărutul tău divin,
Lacrimile obrazul nu mi-ar mai inunda,
Simt doar că te iubesc și nu pot mai puțin,
Sărutul tău mirific chipul mi-ar lumina .
Postări
Da interesant ,dar ramane sa vedem cand va fi si acel sarut mirific, iar chipul tau se va lumina.By Kyry
RăspundețiȘtergereDe obicei nu cer prea mult
RăspundețiȘtergereMa multumesc cu un sarut
Un zambet si o mangaiere
Si toata lacrima imi piere...
E curd sa stai in asteptare,
Din ce in ce mai rau te doare
Dar nici sa ma mint n-am putut...
Nu pot face nimic mai mult.