De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 13 aprilie 2010
Nu poti fi al meu Univers
Nu-mi povesti visele tale,
Iubirea ta vreun rost nu are
Chiar nu mai vreau să-mi ieși în cale
N-a fost nimic și prin urmare...
Nu-mi povesti ce-ai vrea să fie,
Privirea ta e prea adâncă,
Degeaba-încerci...să-mi placă mie...
Nu vezi că sunt o simplă stâncă?
Nu-mi povesti clipele-n care
Vom defila printre învinși
Luminați de-o rază de soare,
Nu vezi că am ochii deschiși?
Privesc prin tine-un gol imens,
Nu-mi povesti, nu pot să-ascult!
Nu poți fi al meu Univers
Oricât te-ai strădui de mult.
Lasă-mă-n lumea mea de gheaţă
Nu încerca să mă topești,
Nu-mi povesti că-mi dai tu viaţă
Doar de te las să mă iubești.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!