De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
marți, 4 mai 2010
Aş bea ceva
Aş bea ceva, să m-amețesc,
Aș bea acum, în noaptea surdă,
Aș bea, nu să mă răcoresc,
Cine are urechi s-audă
Puţin îmi pasă, eu aş bea,
Puteți chiar să mă judecați,
Lichidul sfânt de catifea
Al dragostei, să mă iertați
De vreți cumva, de aveți chef,
Dar eu aş bea și nu puțin,
Fără să ies în relief
Cu vreun pahar plin cu venin,
Însă aș bea uitând că sunt
Numai un simplu trecător,
Un fir de praf bătut de vânt
Ce se topește de-al tău dor.
Aș bea din cupa cu suspine
Șampania iubirii noastre,
Să mă topesc de dor de tine
Zăcând mahmură printre astre,
Aș bea otrava zămislită
De gura ta fermecătoare,
Cu dragostea nemărginită
Aș bea cocktail a ta splendoare.
Aș bea lacrimile ce-au curs
În noaptea seacă, dureroasă
Ți-aș bea sărutul în deajuns,
Să-mi fie noaptea mătăsoasă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!