Evadare din vis

Din braţe visul m-a scăpat
În clipa când am auzit
Cum ceaţa, zorii i-au crăpat
Şi firul ierbii-a umezit.

Mi-am ridicat ochii spre cer,
Rugându-mă la o zi nouă,
Cearceaful, vechiul grănicer,
L-am ambalat, afară plouă.

Privesc prin pânza ploii, deasă,
Căutând soarele absent,
O linişte dulce m-apasă,
Din nou ai fost, în vis, prezent.

Mă-mbrac în liniştea smerită,
Aceeaşi haină, ca şi ieri,
Să par o piatră nelovită
De ploile din primăveri.

Îmi trec prin plete mângâierea
Ce ţi-aş fi oferit-o-n dar
Şi sorb o gură din tăcerea
Ascunsă bine-n calendar.

Mă urc pe tocuri zgomotoase
Şi reiau drum abandonat,
Sub braţ, cu amintiri frumoase,
Păşesc sub cerul înnorat.

Cobor o scară, urc o treaptă,
Prin labirint mă rătăcesc
Căutând calea cât mai dreaptă
Cu-n fir de ploaie mă hrănesc.

Priviri de ceară mă topesc
Îmbălsămate-n solzi de gheaţă,
Ades de ziduri mă lovesc
Dar, tot înaintez în viaţă.

Îngurgitez cu greu o ştire
O alta mă disperă clar,
Un fapt divers ar vrea să mire
Trăindu-şi viaţa în ziar.

Răstorn iubirea-n doze apte
La rădăcină de stejar
Ocrotind aripi mici, necoapte,
De-o lume plină de coşmar.

Un bob din podul palmei mele
Ce s-a prelins de pe obraz
Visează printre rămurele
Să înmugurească în necaz.

Sudoarea îmi sărută fruntea
Şi pasu-mi se încetineşte
Când caut către toamnă, puntea,
Chiciura mă încărunţeşte.

Mă-ntorc în cuibul meu de-o viaţă
Cu graba unui titirez
Să-mi iau o clipă de vacanţă
Şi stresul să îl demolez.

M-aşez la o cafea fierbinte
Cu gustul binefăcător,
Tu stai comod în a mea minte,
Eu scriu, din nou, de al tău dor.

Un roi de stele mă-nconjoară
Şi ceru-mi pare sidefiu
Deşi, de mult nu mai e vară,
Visez, şi eu, într-un târziu.

Tablou mirific mă inundă,
Pe pagină se instalează,
Cupa refuză să ascundă
Stropii care mă întristează.

Din taina sufletului ţes
Câte o pagină vibrând,
Să pot renaşte fără stres,
Îţi sărut amintirea-n gând.

Implor chiar luna să se spele
De gheaţa aşternută-n ierni,
Pe lacrima inimii mele
Iubirea, să poti s-o discerni.

Mă redresez sub ploi avide
Sorbind seninul strecurat,
Zâmbesc, de viaţa va decide
Că unic vis, mi-a fost furat.

Firave flăcări se dezmiardă
Pe trupul răstignit de dor,
Inima nu vrea să te piardă
Din culmea albă-a norilor.

Luna pe creştet mă apasă,
Genele-mi cad într-un nou vis,
E cald în suflet, cald în casă
Şi multe mai aveam de zis.