Noapte crudă, fără vlagă,
Te-aş aşterne pe-o câmpie,
Să te-adorm o viaţă-ntreagă
Să nu mă mai simt pustie.
Noapte crudă, dureroasă,
Te-aş închide-n zori cu rouă
Să-ţi pictez firea hidoasă
Cu braţele amândouă,
Aruncând raze de stele
Peste bolta înnorată
Şi din lacrimile mele
Să-ţi dau dragostea curată.
Noapte crudă, fără vise,
Fără somn, fără vreo şoaptă,
Din cuvintele nescrise
Ţi-aş clădi ruga ce-aşteaptă
Să se facă dimineaţă,
Cerul să îmi lumineze
Pentru prima oară-n viaţă,
Drum prin neguri să paveze,
Să repreiau hamul vieţii
Ce simt c-am scăpat din mână,
Şi prin densitatea ceţii
Rătăcesc ca o nebună
Ce mai crede încă-n bine,
Ce mai speră-n cer senin...
Noapte crudă, fără tine
Doar şerpii-ar avea venin,
Doar vulpile-ar fi şirete,
Roua-n iarbă ar sclipi,
Stelele-ar zâmbi în plete
Până-n cea din urmă zi.
Postări
