Cititorii mei

Translate

miercuri, 30 ianuarie 2013

Pictând iubirea




Mi-am construit o lume animată
Din geana fiecărei dimineţi
Să pot privi prin noaptea-ntunecată
Zorii pictaţi pe cerul altei vieţi.

Am folosit tonalităţi divine
Din pieptul unei mame-ndurerate,
Ce iscăleşte zilnic albe file
Cu clipe ce n-au cum a fi uitate.

Mi-am pietruit un pod de albe vise
Pe care nu poate păşi oricine
Deşi, ferestrele sunt larg deschise,
Puţini sunt cei care ajung la mine.

În călimara nopţii ţin dovada
Viselor ce m-au invadat onest,
Dar, nu-ţi imagina că aş fi prada
Ce-a amuţit smerită în arest.

Pe un perete am pictat iubirea
Cu-a ei splendoare fără de final,
În colţurile unde ascundea mâhnirea
Pictat-am marea, valuri lângă val.

Să-mi spele orice urmă de-ndoială,
Să-mi scalde lacrimile inundate-n dor,
Mi-am construit o lume ideală
Pictată-n stilul meu de visător.



duminică, 27 ianuarie 2013

Mă nasc pentru o seară

 
 
 
Mă nasc pentr-o secundă să pot muri o viaţă,
Îmi clădesc nemurirea c-un suflet muribund,
Cu trupu-n neputinţa de a zbura prin ceaţă
Pun fluturilor aripi şi-n lacrimă m-afund.

Mă nasc pentru lumină în bezna netrunchiată
Să răstorn candelabrul cerului peste nori,
Să-mi zămislesc din cioburi iubirea demodată,
S-o presar peste lume în sute de culori.

Mă nasc pentru o clipă să-ndur pe veci durerea
Copacilor tomnatici, înlăcrimaţi de furtul
Chiciurii aşternute pe ramuri, în tăcerea
Ce naşte altă lume, împrăştiind argintul.

Mă nasc pentru o viaţă să înţeleg misterul
Aflat în umbra morţii dictată de puteri
Născute pentru-o clipă să înteţească gerul
Ce se topeşte-n şoapta firavei primăveri.

Mă nasc pentru o seară să-ţi dăruiesc iubirea,
Să-ţi caut dimineaţa în roua ochilor,
Să te iubesc o noapte cât toată nemurirea
Ce s-a iscat în mine topită de-al tău dor.
 
 
 

marți, 22 ianuarie 2013

În tăcere

 
 
Ştiu c-ai pliat depărtarea
În visul topit din zori,
Însă-n ochii mei stă marea
De lacrimi, adeseori.

Ştiu, secunda stă sau zboară,
Depinzând numai de noi
Dar, azi dorul mă doboară,
Timpul ăsta-i rece sloi.

Luna tremurând, şopteşte
Dintre stele-o mângâiere,
Şi ea, soarele-şi iubeşte
Ca şi mine, în tăcere.
 
 

luni, 21 ianuarie 2013

Furnica nu mănâncă în sicriu

 
 
Să-i dai unei furnici un strop de rouă
Când soarele şi-a instalat vâltoarea
E ca şi când cu braţele-amândouă
Ai picura în univers culoarea.

Degeaba-i dai oceanul plin de alge
Când s-a uscat de-atâta nepăsare
Nu-i mai sunt de folos mii de catarge,
Nici universul inundat în zare.

Să-i dai unui grăunte strop de soare
Când el e însetat până la lacrimi
E ca şi când, din curcubeu culoare
Ai lua, să îţi pictezi clipele-n patimi.

Degeaba-ncerci să stingi cu lacrimi jarul,
Să dai grăunţe când e prea târziu,
Ai irosit şi stelele şi farul,
Furnica nu mănâncă în sicriu.
 
 
 

duminică, 20 ianuarie 2013

Nu m-am schimbat

Eu nu te-am folosit ca pe-o mănuşă,
Avem cu cine viaţa să-mi dezmierd,
Nu eu am vrut să te azvârl pe uşă,
Tu ţi-ai dorit, din suflet să te pierd.

Eu nu te-am folosit ca pe-o hăinuţă
Numai atunci când gerul m-apăsa,
Îţi mulţumesc, ai fost tare drăguţă,
Să-mi dai un sms de ziua mea.

Eu nu te-am folosit ca pe o carte
Uitată pe un raft prea plin de praf,
Mă voi ruga de-a pururi să n-ai parte
De oameni ce te cred un paragraf.

Nu-mi pare rău că am crezut în tine,
Aşa am învăţat şi altceva,
Mă rog la Dumnezeu să-ţi fie bine
Dar eu, nu vreau să mai exist în lumea ta.

De oameni falşi m-am săturat de mult,
Doar cei ce se aseamănă se-adună,
Nu mă-ntreba nimic, nu te consult,
Nu m-am schimbat, acum nu sunt mai bună.

dedicata unei foste prietene...



sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Când dăruiesc

Mulţi văd, admiră, fără să priceapă
De fapt nimic din ceea ce ofer,
Mulţi cred că sunt un simplu strop de apă
Elaborând vers din calorifer.

Mulţi se-ncălzesc la flacăra-mi plăpândă
Dar, nu toţi ştiu cum se întreţine focul,
De ce o fac, de ce nu stau la pândă,
Să-mi definesc din alte fructe jocul.

Mulţi cred că beau adesea o licoare
Şi-apoi aştern istorisiri mărunte,
Că zbor împăunându-mă spre soare
Şi-ntr-o secundă ating vârf de munte.

Mulţi au, citindu-mă, imagini frânte,
Ca aripile mele de condor,
Dar, nu toţi ştiu, în lacrimi să îmi cânte
Versul sălbatic, ca apa de izvor.

Mulţi ştiu că sunt o oază de iubire
Din care orice floare se hrăneşte,
Dar nu mulţi ştiu că, eu am fericire
Doar când sufletul versul dăruieşte.




Un fulg în plus




Se-aşterne un alt fulg de nea
În palma timpului meschin,
Sculptând în mine dragostea,
Trecută prin furtuni şi chin.

Mi-a tot secat sufletu-n dor,
Izbit de paloşul durerii,
Când fulgerul necruţător
Smulgea mirajul primăverii.

Mi-am căptuşit visele-n taină
Cu lacrimi limpezi de izvor,
Să nu-mi îngheţe, pe sub haină
Aripile rănite-n zbor.

Se vede fulgul alb pe tâmple,
Ogoru-i plin de maci de-acum,
Aşa a fost să se întâmple,
Să tot renasc din al meu scrum.

Cu lacrimile însângerate
Prin zid de piatră am trecut,
Mi-am încrustat iubirea-n toate
Clipele ce s-au aşternut.

De sub omăt, un vers şopteşte
Că primăvara n-a cedat,
Atâta timp cât înfloreşte
Iubire-n mine, neîncetat.

Se-aşterne fulgul alb de nea,
O altă filă s-a citit,
Se-aşează lent pe tâmpla mea
Dar, verile nu s-au sfârşit



marți, 15 ianuarie 2013

Sunt un prost

 
 
Nu am diplome, nici şcoală,
Nici pretenţii mari, nu am,
Zilnic mă retrag pe coală
Şi-ncerc să aştern  balsam.

Nici nu mi-am propus vreodată
Să-mi pun platină-n coşciug,
Ştiu că pe lumea cealaltă
Vrând, nevrând tot o s-ajung.

Dumnezeu nu-mi cere taxe
Să trec pragul cerului,
Am ales, printre sintaxe
Să-mi fac loc, visând hai-hui.

Într-o lume-n care şcoala
E urmată în zadar,
Sper să nu prăpădesc coala,
Dăruind din al meu har.

Într-o lume-n care şcoala
Se serveşte la dejun,
Ştiu că nu-mi lecuiesc boala
Cu-o reţetă de parfum.

Printre glume deşuchiate
M-am plimbat şi eu cândva
Când voiam să dau la spate
Lacrima ce mă ardea.

M-au rănit destule-n viaţă,
Încă mă lovesc şi-acum,
În oricare dimineaţă
Îmi propun să ies din fum.

Nu-i nevoie de unelte,
De diplome cumpărate
Ce n-au cum să îmi dezvolte
Mintea, geaba am de toate.

Când constat că pălăria
Îmi acoperă tot capul,
Să nu-mi arate prostia,
Şterg lentila cu ciorapul.

Tac în banca mea modestă,
Cânt la masa mea-n surdină,
Îmbrac haina fără vestă
Dar, nu te privesc cu vină.

Sunt un prost fără de scuze,
M-am născut printre deştepţi,
Oricine poa' să mă acuze,
Sunt atâţia înţelepţi.

N-ai decât a mă-nţelege
Sau chiar a mă ignora,
Prostia nu are lege,
Dar, mulţi o vor onora.





duminică, 13 ianuarie 2013

Pe aripa iubirii

 
 
 
Eu ştiu deja că-n drum spre soare,
Pot întâlni cioburi de vis,
Pot desluşi umbre sub care
Tăcerile s-au interzis.

Ştiu preţul lacrimilor calde
Ascunse-n norii stacojii,
Ce se feresc cu greu să-mi scalde
Obrajii-n nopţile târzii.

Eu ştiu că roua dimineţii
Ascunde-n zori cioburi de stele,
Ce nu-şi permit să dea tristeţii
Durerea lacrimilor mele.

Ştiu gustul dorului zdrobit
În freamătul izvoarelor,
Ce zborul mi-au călăuzit
Rupând tăcerea frunzelor.

Eu ştiu că-n zori ciobiţi, m-aşteaptă
Visul nescris în calendar,
Că-n taină, lacrimile-ndreaptă
Tot ce-am crezut că e-n zadar.

Ştiu să-mpletesc din cioburi clipa
Când dragostea va birui,
Iar depărtarea, pe aripa
Iubirii, se va nărui.
 
 
 

vineri, 11 ianuarie 2013

Ajutor umanitar (pamflet)

 
 
Mi-am luat perie nouă
Să-ncep a mă ţesăla,
Şamponul cel vechi, cu ouă
Numai e de ceafa mea.

Am ales un hair stilist,
Unul cât trei-jumătate
Dar, un cap de zeflemist
Nu poartă părul pe spate.

Aşa că, am schimbat foaia
Când am rămas ca lanterna
Şi mi-am luat perucă de-aia
Ce seamănă cu lucerna.

Ştiu bine că e la modă
Să te-aşezi frumos pe coadă,
S-aştepţi, cum aşteptă vodă
Să îţi pice banii-n cadă.

Ştiu prea bine că se poartă
Câte-un fotbalist pe lună,
Aşa că-l voi lua de toartă
Să-mi fie ciorba mai bună.

Şi... cum ce-i prea mult, se strică
Şi-i păcat s-arunc cu oala,
Mi-am luat o maşină mică
Rotunjind agoniseala.

Primind ajutor, din milă
O piscină şi-o terasă,
Am mai moştenit o vilă
Şi-o herghelie frumoasă.

Am alunecat pe gheaţă
Şi-am sunat un avocat
Pentru că-ntr-o mogâldeaţă
Fără să vreau am călcat.

Am cerut despăgubire
Trei munţi cu păduri virgine,
Lumea-ntreagă să m-admire
Cum adun averi, pe vine.

Din ilustrul sforăit
Ce-l eman din zori în seară,
Am pus lenea la-ncolţit
S-o vând mai la primăvară.

Un palat de patru stele
Mi-a sosit prin telefon
Iar, din ce-aveam prin măsele
Mi-am luat un avion.

Nu am ce sa fac cu toate,
Le-am donat unei mătuşi
Dumneaei chiar numai poate
Să cerşească pe la uşi.

E bătrână şi bolnavă,
Are nouăzeci de ani,
Impozitu-i o otravă,
Şi-are nevoie de bani.

Nu vă pun bombă sub roată,
Carotida nu v-o cos
Dar, în lumea asta toată,
Întâlnesc eu vreun milos.


miercuri, 9 ianuarie 2013

Oare-a fost sfârşitul lumii?

Arde-atât de tare jarul
De-am urcat pe nori, visând,
Să-mi îngrop în ei amarul,
Ce mă seacă, contemplând.

Cred că şi Iuda se miră
Văzând ura ce domneşte,
Lumea oare mai respiră
Sau doar la rău se gândeşte?

Oare-a fost sfârşitul lumii
Şi-am tras eu chiulul, visând?
Peste noapte, toţi românii
Şi-au turnat otravă-n gând?

Cum se face că-n tipare
Suntem calzi, ca nişte flori
Dar, în goana cea mai mare
Devenim cruzi, carnivori?

Muşcăm mâinile plăpânde
Ce ne vin în ajutor,
Măştile cele mai blânde
Ascund tăiosul topor.

Dumnezeule din Ceruri,
Tu, cel bun şi iertător,
Scoate-mi poporul din geruri,
Doamne Sfinte, Te implor!

Dă-i gândire înţeleaptă,
Tu ai suprema putere,
Că iubirea-i calea dreaptă
Nu goana după avere.



marți, 8 ianuarie 2013

Purtându-te pe gene

 
 
 
Ştiu să te-mbrac în gânduri
Să nu-ţi îngheţe zborul,
Născut între amurguri,
Astâmpărându-mi dorul.

Ştiu să-ţi citesc alene
Fiorii despletiţi,
Purtându-te pe gene
În clipele fierbinţi.

Ştiu să-mi transform secunda
Durerii infinite,
Remodelând izbânda
De-a te purta în minte.

Ştiu să-mi clătesc puterea
În roua ierbii crude,
Îndepărtând tăcerea
Ce sufletu-mi pătrunde.

Dar, nu găsesc aleea
Ce drumu-mi micşorează
Spre pieptul tău, de-aceea
Totul mă întristează.
 
 
 

duminică, 6 ianuarie 2013

Învaţă să iubeşti!

 
 
De ce-aş lovi şi eu cu piatra,
Numai aşa... să fiu la modă?
Sau pentru că mi-ar cere-o vatra,
Născându-se noua metodă?

De ce ţi-aş pune-n spate cerul,
Cu ape, munţi şi brazi de-o şchioapă?
Pentru că s-ar afla misterul
Ce stă ascuns în bulb de ceapă!?!

Cum să-ţi strivesc voinţa clară,
Când eu sunt liberă să zbor?
De ce mi-aş face viaţa-amară,
Când sufletul ţi-e călător?

De ce-aş răni fără oprire,
Când ştiu cum doare când primesc?
Cine-şi permite să se mire
De felu-n care eu gândesc?

Nu-mi pasă dacă dai cu pietre
Să desenezi apelor cercuri,
Să desluşeşti gânduri concrete
Dezlănţuite în adâncuri.

Tu poţi să-mi pui totul în cârcă,
Cu mine nu-mi este ruşine,
Nu am sufletul de năpârcă,
Iar, Dumnezeu ştie mai bine.

El ştie lacrima să-mi toarne
Pe nopţile cu dorul crud
Dar, numai El gerul adoarme,
Stihiile să nu le-aud.

Tu, n-ai decât să te îmbraci
În orice haină îţi doreşti,
Degeaba-ncerci, n-ai ce să-mi faci,
Mai bine-nvaţă să iubeşti!

Iubind poţi deveni lumină,
Poţi strălucii ca orice stea,
Iar de te ştii fără vreo vină,
Loveşte-mă cu vorba grea!




joi, 3 ianuarie 2013

În memoria lui Sergiu Nicolaescu

Şi-a luat aripi de înger şi-a zburat dintre noi
Un alt bulgăr de aur, din nou suntem mai goi
Şi mai săraci c-un munte de soare, pe pământ,
Crâcnim fără puterea de-a scoate un cuvânt
În faţa măiestriei acestui înger dus,
Cu el, altă minune a lumii a apus.

Ne părăsesc poeţii, ne părăsesc actorii,
În urma lor rămânem fără simţul valorii,
Ne adâncim mai lesne în vorbe fără har
Iar de lumina pură nu vrem s-avem habar.
Păcat de tine ţară, de azi eşti mai săracă,
Plecarea lui spre ceruri în lacrimă te-mbracă.



Dumnezeu să-l odihnească!

miercuri, 2 ianuarie 2013

Dorinţe

 
 
Anul ăsta mi-am propus,
Să colind, seară de seară,
Printre norii mei de sus,
Să adun câte-o comoară,
S-o însiropez cu iubire,
Cu parfum de crin regal,
S-o descriu dintr-o privire
Şi s-o ofer... special...

Mi-am propus să-mi apăr clipa
De oricare adiere
Care mi-ar lovi aripa,
Sub măşti de lapte şi miere.
Mi-am propus să merg pe drumul
Sorţii, fără să crâcnesc,
Să-mi redecorez costumul
Iubirii-n care domnesc.

Mi-am propus, anul acesta
Să urc tot mai sus, în nori,
Să le duc stelelor vestea
Că-n verde crud, de trei ori,
În trei ani, m-am rătăcit,
Leacu-n ochii lui găsesc,
Fiindcă m-am îndrăgostit
Din nou, şi mai mult iubesc.

Anu-acesta vreau să-mi depăn
Clipele pe portativ,
Printre versuri, vreau să-ţi legăn
Dorul la superlativ.
Vreau să îmi trăiesc iubirea
Sus, pe norii mei de-o viaţă,
Să-i dăruiesc fericirea
Ce-a avut un timp vacanţă.




 



marți, 1 ianuarie 2013

Sclipesc de iubire





Aş tace dar luna, şiret îmi zâmbeşte,
Îmi ştie secretul, n-am cum să-i pretind
Un voal de lumină deşi-mi dăruieşte
Fiori de iubire, din stele cioplind.

Aş scrie dar luna, din nou urmăreşte
Secunda nebună ce m-a ridicat,
Pentru-a treia oară, din ceaţă, fireşte,
Şi-n verdele aprig m-a referecat.

Trăisem secunda, ştiam ce putere
Au ochii tăi verzi, priviţi îndelung,
Ştiam că iubirea eternă nu piere,
Degeaba încercam uneori să te-alung.

Aseară-am scăpat din nou în verdeaţă,
M-au remodelat din nou ochii tăi,
Am poftă nebună, nebună de viaţă,
Pădurea mă urcă pe culmi, în văpăi.

Aş striga la lună, ca lupul flămând,
Să-şi lase surâsul mai jos cu o stea,
Şi-aşa te purtam în suflet şi-n gând
Iar ea, n-are cum să-mi ia dragostea.

Surâde şireata, privindu-mi culoarea,
Nu-i vine să creadă ce aură am,
Sclipesc de iubire, sclipesc precum marea
În valuri de verde, pe braţe de-ocean.

Nici nu-i de mirare că sunt fericită,
În ochii tăi, veşnic, mă pierd, când privesc,
Este-a treia oară, renasc, regăsită
În verdele crud, pe care-l iubesc.