De Florii (pamflet)

De Florii, femeia-i floare

Atunci când n-o poţi avea,

Când o ai, îţi e datoare

Să-ţi aducă-n pat berea,

Să te spele, să-ţi gătească,

Să-ngrijească de copii,

Rugămintea femeiască:

Dă Doamne, numai Florii!

Ajutor umanitar (pamflet)

 

 

Mi-am luat perie nouă
Să-ncep a mă ţesăla,
Şamponul cel vechi, cu ouă
Numai e de ceafa mea.

Am ales un hair stilist,
Unul cât trei-jumătate
Dar, un cap de zeflemist
Nu poartă părul pe spate.

Aşa că, am schimbat foaia
Când am rămas ca lanterna
Şi mi-am luat perucă de-aia
Ce seamănă cu lucerna.

Ştiu bine că e la modă
Să te-aşezi frumos pe coadă,
S-aştepţi, cum aşteptă vodă
Să îţi pice banii-n cadă.

Ştiu prea bine că se poartă
Câte-un fotbalist pe lună,
Aşa că-l voi lua de toartă
Să-mi fie ciorba mai bună.

Şi... cum ce-i prea mult, se strică
Şi-i păcat s-arunc cu oala,
Mi-am luat o maşină mică
Rotunjind agoniseala.

Primind ajutor, din milă
O piscină şi-o terasă,
Am mai moştenit o vilă
Şi-o herghelie frumoasă.

Am alunecat pe gheaţă
Şi-am sunat un avocat
Pentru că-ntr-o mogâldeaţă
Fără să vreau am călcat.

Am cerut despăgubire
Trei munţi cu păduri virgine,
Lumea-ntreagă să m-admire
Cum adun averi, pe vine.

Din ilustrul sforăit
Ce-l eman din zori în seară,
Am pus lenea la-ncolţit
S-o vând mai la primăvară.

Un palat de patru stele
Mi-a sosit prin telefon
Iar, din ce-aveam prin măsele
Mi-am luat un avion.

Nu am ce sa fac cu toate,
Le-am donat unei mătuşi
Dumneaei chiar numai poate
Să cerşească pe la uşi.

E bătrână şi bolnavă,
Are nouăzeci de ani,
Impozitu-i o otravă,
Şi-are nevoie de bani.

Nu vă pun bombă sub roată,
Carotida nu v-o cos
Dar, în lumea asta toată,
Întâlnesc eu vreun milos.

Şoarecele beat (pamflet)

Într-o joi, de dimineaţă

Şoarecele a-ndrăznit

Să privească drept în faţă

Un ciorchine... "prăpădit"

Şi-a spus el, în a sa minte,

Încercând să-l vadă vin

Într-o cupă mai fierbinte

Decât soarele divin.
Lângă cupă, pulpa-n tavă,

Friptă bine, aburindă...

Dând din coada lui firavă,

Se tot privea în oglindă

Fermecându-se pe sine

Cu statura lui înaltă,

Beat de ani şi ani de zile

 De mirosul dintr-o haltă.

Visul lui plin de culoare

Născut într-un pat îngust
Se credea o dezmierdare

Însă, mirosea a must.

Viţa de vie aleasă,
Din ciorchine-a tresărit,
Nelăsându-se culeasă
De-un şoarece... ipocrit.
Morala sub-înţeleasă
Vă lăsăm s-o dezlegaţi.
De-aveţi via neculeasă
N-are rost să vă-mbătaţi
Cu vise-aruncate-n vânt,
Metafore, vorbe mari,
Trăim pe-acelaşi pământ
Şi poeţi şi armăsari,
Totul e să ştii să pierzi,
Să câştigi şi să oferi,
Altfel strugurii sunt verzi
În orice vis îi transferi.
 Vinul s-ar putea să-ţi pară
Ieftin, chiar fără valoare
Dar, ciorchinele de ţară
Nu-i copt în incubatoare.