Cred că se știe... fiecare mamă se simte împlinită atunci când își vede copilul fericit. Nu am de gând să fac filozofie pe aici, cu zeci de rânduri... vreau doar să îmi așez gândurile cum fac de obicei... și...
Să încep totuși cu începutul... Știți proverbul acela '' Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!''? Ei bine... în 02 noiembrie 2014 mi-a ieșit din gură un ''porumbel''...
- ''La anu' ne vedem la cununie și botez!''
Nu, nu am uitat nici ce am spus, nici ziua în care am rostit aceste cuvinte, deoarece alegerile prezidențiale au avut loc exact în ziua când fiica mea Elena a împlinit douăzeci și cinci de ani și ne-am adunat pentru a o sărbătorii, câteva persoane din familia noastră, precum și a ginerelui meu. Dumnezeu, care mereu este cu mine, m-a pus să rostesc aceste cuvinte și... la numai câteva luni am aflat minunea.... fiica mea era însărcinată... deveneam bunică... din ''cea mai frumoasă femeie'', așa cum îmi spuneau prietenii după ce am scris poemul ''Cea mai frumoasă'', deveneam cea mai fericită bunică, mai ales că, la scurt timp am aflat și minunea minunilor... acolo, în pântecul fiicei mele se afla un făt de sex masculin, ceea ce mi-am dorit din tot sufletul. Dumnezeu mereu m-a iubit și îmi împlinea și această dorință...
Primul meu nepot, Denis Georgian, s-a născut pe 23 octombrie 2015. Am stabilit ca cele două evenimente, cununia religioasă a părinților săi, precum și botezul său să se desfășoare în aceeași zi.
În tot timpul sarcinii și după, tinerii au căutat pe internet un local potrivit pe care să-l închirieze pentru fericitul eveniment. După ce au vizitat fizic 7 (șapte) localuri, au ales într-un sfârșit Hanul Morăriței - http://www.hanulmoraritei.ro/index.html - salon Delux cu pagină pe Facebook https://www.facebook.com/hanul.moraritei.9?fref=ts . Au făcut un contract, așa cum se fac cele din România,... în caz că îndatoririle clientului nu s-au respectat, clientul este vinovat... Despre drepturile clientului însă nu se pomenește nimic... Au dus banii la timp, chiar și pe cei pe care i-au cerut în plus restaurantul, în ultimele zile...
Sâmbătă 27 februarie, pe la orele 19.00 am ajuns la restaurantul cu pricina. Ochii mei de soacră au ignorat multe pentru că aveam în brațe nepotul, dar... cum am ajuns, i l-am dat în brațe fiicei mele pentru ca să-l alăpteze. Între timp... m-am dus la toaletă.... unde... pe capac erau picături de urină. Precizez că am fost prima dintre invitații evenimentului care a avut nevoie la toaletă, deci... am fost nevoită să fac și curat în urma celei care nu a nimerit wc... probabil bucătăreasa, deoarece o altă femeie nu am mai văzut pe acolo.
După câteva ore am intrat în bucătărie, nu din curiozitatea soacrei, ci pentru a-i încălzi laptele pruncului. Am rugat-o pe bucătăreasă să îmi încălzească un pic de apă să pun biberonul în ea la încălzit. Imediat m-a servit, imediat... a scos dintr-un dulap o crăticioară de inox, pătată ca pe timpuri, când găteam la pirostrii. Pe foc fierbeau cartofii pentru porția de somon.... cartofi care nu erau bine curățați, somonul s-a transformat din ''file'' în ''medalion''.
Am întrebat de găina care urma să fie jucată și oferită nașului (o datină care... încă se mai păstrează, până când ne-o vor interzice și pe aceasta, cei din Uniunea Europeană). Fusese gătită de noi, iar cei de la restaurant au promis că o vor împodobi. Bucătăreasa mi-a arătat cum se curăță un morcov în doar zece secunde și i l-a și înfipt în locul măruntaielor. Săraca găină!!! Păcat că era friptă și nu le-a lăsat câteva porții de găinaț pe acolo. Jur că așa meritau, deși mi-au oferit o pereche de papuci, văzându-mă cu nepotul în brațe și picioarele destul de umflate în pantofi...
La numai câteva minute am dorit să ducem copilul în camera pe care am închiriat-o totodată cu salonul. Acolo lumina era slabă, pentru a nu se zări praful...camera nu era încălzită...
Nu cred că mai are rost să scriu despre scrumiera de la masa noastră, pe care am schimbat-o eu. Nu cred că are rost să mai scriu că pâinea cred că îmbătrânise în restaurant, sau că personalul era format doar din doi ospătari pentru 42 persoane, o bucătăreasă și un ajutor de bucătar. Nu cred că mai are rost să precizez că pe contract erau specificate băuturi pe care nici nu le-am văzut, că friptura nu a fost caldă la toți mesenii, că apa plată a fost ''îmbuteliată'' în aceeași încăpere unde i-am încălzit laptele nepotului meu, de către un daltonist, probabil, deoarece nu a observat că dopul sticlei este diferit.
România... țara unde ne distrugem unul pe altul... unde bunul simț s-a stins, țara unde ne săpăm groapa unul altuia și ne întrebăm de ce ne merge așa...?!? România...
Cineva ne-a sfătuit să le facem reclamație la O.P. C., altcineva să-i dăm în judecată... și? Se va schimba oare cândva ceva în această țară? Când?
Să încep totuși cu începutul... Știți proverbul acela '' Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!''? Ei bine... în 02 noiembrie 2014 mi-a ieșit din gură un ''porumbel''...
- ''La anu' ne vedem la cununie și botez!''
Nu, nu am uitat nici ce am spus, nici ziua în care am rostit aceste cuvinte, deoarece alegerile prezidențiale au avut loc exact în ziua când fiica mea Elena a împlinit douăzeci și cinci de ani și ne-am adunat pentru a o sărbătorii, câteva persoane din familia noastră, precum și a ginerelui meu. Dumnezeu, care mereu este cu mine, m-a pus să rostesc aceste cuvinte și... la numai câteva luni am aflat minunea.... fiica mea era însărcinată... deveneam bunică... din ''cea mai frumoasă femeie'', așa cum îmi spuneau prietenii după ce am scris poemul ''Cea mai frumoasă'', deveneam cea mai fericită bunică, mai ales că, la scurt timp am aflat și minunea minunilor... acolo, în pântecul fiicei mele se afla un făt de sex masculin, ceea ce mi-am dorit din tot sufletul. Dumnezeu mereu m-a iubit și îmi împlinea și această dorință...
Primul meu nepot, Denis Georgian, s-a născut pe 23 octombrie 2015. Am stabilit ca cele două evenimente, cununia religioasă a părinților săi, precum și botezul său să se desfășoare în aceeași zi.
În tot timpul sarcinii și după, tinerii au căutat pe internet un local potrivit pe care să-l închirieze pentru fericitul eveniment. După ce au vizitat fizic 7 (șapte) localuri, au ales într-un sfârșit Hanul Morăriței - http://www.hanulmoraritei.ro/index.html - salon Delux cu pagină pe Facebook https://www.facebook.com/hanul.moraritei.9?fref=ts . Au făcut un contract, așa cum se fac cele din România,... în caz că îndatoririle clientului nu s-au respectat, clientul este vinovat... Despre drepturile clientului însă nu se pomenește nimic... Au dus banii la timp, chiar și pe cei pe care i-au cerut în plus restaurantul, în ultimele zile...
Sâmbătă 27 februarie, pe la orele 19.00 am ajuns la restaurantul cu pricina. Ochii mei de soacră au ignorat multe pentru că aveam în brațe nepotul, dar... cum am ajuns, i l-am dat în brațe fiicei mele pentru ca să-l alăpteze. Între timp... m-am dus la toaletă.... unde... pe capac erau picături de urină. Precizez că am fost prima dintre invitații evenimentului care a avut nevoie la toaletă, deci... am fost nevoită să fac și curat în urma celei care nu a nimerit wc... probabil bucătăreasa, deoarece o altă femeie nu am mai văzut pe acolo.
După câteva ore am intrat în bucătărie, nu din curiozitatea soacrei, ci pentru a-i încălzi laptele pruncului. Am rugat-o pe bucătăreasă să îmi încălzească un pic de apă să pun biberonul în ea la încălzit. Imediat m-a servit, imediat... a scos dintr-un dulap o crăticioară de inox, pătată ca pe timpuri, când găteam la pirostrii. Pe foc fierbeau cartofii pentru porția de somon.... cartofi care nu erau bine curățați, somonul s-a transformat din ''file'' în ''medalion''.
Am întrebat de găina care urma să fie jucată și oferită nașului (o datină care... încă se mai păstrează, până când ne-o vor interzice și pe aceasta, cei din Uniunea Europeană). Fusese gătită de noi, iar cei de la restaurant au promis că o vor împodobi. Bucătăreasa mi-a arătat cum se curăță un morcov în doar zece secunde și i l-a și înfipt în locul măruntaielor. Săraca găină!!! Păcat că era friptă și nu le-a lăsat câteva porții de găinaț pe acolo. Jur că așa meritau, deși mi-au oferit o pereche de papuci, văzându-mă cu nepotul în brațe și picioarele destul de umflate în pantofi...
La numai câteva minute am dorit să ducem copilul în camera pe care am închiriat-o totodată cu salonul. Acolo lumina era slabă, pentru a nu se zări praful...camera nu era încălzită...
Nu cred că mai are rost să scriu despre scrumiera de la masa noastră, pe care am schimbat-o eu. Nu cred că are rost să mai scriu că pâinea cred că îmbătrânise în restaurant, sau că personalul era format doar din doi ospătari pentru 42 persoane, o bucătăreasă și un ajutor de bucătar. Nu cred că mai are rost să precizez că pe contract erau specificate băuturi pe care nici nu le-am văzut, că friptura nu a fost caldă la toți mesenii, că apa plată a fost ''îmbuteliată'' în aceeași încăpere unde i-am încălzit laptele nepotului meu, de către un daltonist, probabil, deoarece nu a observat că dopul sticlei este diferit.
România... țara unde ne distrugem unul pe altul... unde bunul simț s-a stins, țara unde ne săpăm groapa unul altuia și ne întrebăm de ce ne merge așa...?!? România...
Cineva ne-a sfătuit să le facem reclamație la O.P. C., altcineva să-i dăm în judecată... și? Se va schimba oare cândva ceva în această țară? Când?
Postări
