Se-aşterne un alt fulg de nea
În palma timpului meschin,
Sculptând în mine dragostea,
Trecută prin furtuni şi chin.
Mi-a tot secat sufletu-n dor,
Izbit de paloşul durerii,
Când fulgerul necruţător
Smulgea mirajul primăverii.
Mi-am căptuşit visele-n taină
Cu lacrimi limpezi de izvor,
Să nu-mi îngheţe, pe sub haină
Aripile rănite-n zbor.
Se vede fulgul alb pe tâmple,
Ogoru-i plin de maci de-acum,
Aşa a fost să se întâmple,
Să tot renasc din al meu scrum.
Cu lacrimile însângerate
Prin zid de piatră am trecut,
Mi-am încrustat iubirea-n toate
Clipele ce s-au aşternut.
De sub omăt, un vers şopteşte
Că primăvara n-a cedat,
Atâta timp cât înfloreşte
Iubire-n mine, neîncetat.
Se-aşterne fulgul alb de nea,
O altă filă s-a citit,
Se-aşează lent pe tâmpla mea
Dar, verile nu s-au sfârşit
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!