Sunt un prost

 

 

Nu am diplome, nici şcoală,
Nici pretenţii mari, nu am,
Zilnic mă retrag pe coală
Şi-ncerc să aştern  balsam.

Nici nu mi-am propus vreodată
Să-mi pun platină-n coşciug,
Ştiu că pe lumea cealaltă
Vrând, nevrând tot o s-ajung.

Dumnezeu nu-mi cere taxe
Să trec pragul cerului,
Am ales, printre sintaxe
Să-mi fac loc, visând hai-hui.

Într-o lume-n care şcoala
E urmată în zadar,
Sper să nu prăpădesc coala,
Dăruind din al meu har.

Într-o lume-n care şcoala
Se serveşte la dejun,
Ştiu că nu-mi lecuiesc boala
Cu-o reţetă de parfum.

Printre glume deşuchiate
M-am plimbat şi eu cândva
Când voiam să dau la spate
Lacrima ce mă ardea.

M-au rănit destule-n viaţă,
Încă mă lovesc şi-acum,
În oricare dimineaţă
Îmi propun să ies din fum.

Nu-i nevoie de unelte,
De diplome cumpărate
Ce n-au cum să îmi dezvolte
Mintea, geaba am de toate.

Când constat că pălăria
Îmi acoperă tot capul,
Să nu-mi arate prostia,
Şterg lentila cu ciorapul.

Tac în banca mea modestă,
Cânt la masa mea-n surdină,
Îmbrac haina fără vestă
Dar, nu te privesc cu vină.

Sunt un prost fără de scuze,
M-am născut printre deştepţi,
Oricine poa' să mă acuze,
Sunt atâţia înţelepţi.

N-ai decât a mă-nţelege
Sau chiar a mă ignora,
Prostia nu are lege,
Dar, mulţi o vor onora.