Ajutor umanitar (pamflet)

 

 

Mi-am luat perie nouă
Să-ncep a mă ţesăla,
Şamponul cel vechi, cu ouă
Numai e de ceafa mea.

Am ales un hair stilist,
Unul cât trei-jumătate
Dar, un cap de zeflemist
Nu poartă părul pe spate.

Aşa că, am schimbat foaia
Când am rămas ca lanterna
Şi mi-am luat perucă de-aia
Ce seamănă cu lucerna.

Ştiu bine că e la modă
Să te-aşezi frumos pe coadă,
S-aştepţi, cum aşteptă vodă
Să îţi pice banii-n cadă.

Ştiu prea bine că se poartă
Câte-un fotbalist pe lună,
Aşa că-l voi lua de toartă
Să-mi fie ciorba mai bună.

Şi... cum ce-i prea mult, se strică
Şi-i păcat s-arunc cu oala,
Mi-am luat o maşină mică
Rotunjind agoniseala.

Primind ajutor, din milă
O piscină şi-o terasă,
Am mai moştenit o vilă
Şi-o herghelie frumoasă.

Am alunecat pe gheaţă
Şi-am sunat un avocat
Pentru că-ntr-o mogâldeaţă
Fără să vreau am călcat.

Am cerut despăgubire
Trei munţi cu păduri virgine,
Lumea-ntreagă să m-admire
Cum adun averi, pe vine.

Din ilustrul sforăit
Ce-l eman din zori în seară,
Am pus lenea la-ncolţit
S-o vând mai la primăvară.

Un palat de patru stele
Mi-a sosit prin telefon
Iar, din ce-aveam prin măsele
Mi-am luat un avion.

Nu am ce sa fac cu toate,
Le-am donat unei mătuşi
Dumneaei chiar numai poate
Să cerşească pe la uşi.

E bătrână şi bolnavă,
Are nouăzeci de ani,
Impozitu-i o otravă,
Şi-are nevoie de bani.

Nu vă pun bombă sub roată,
Carotida nu v-o cos
Dar, în lumea asta toată,
Întâlnesc eu vreun milos.

A FI OM E LUCRU MARE!

Dragul meu, nu-s un savant,
Sunt un om ca orişicine...
N-am minte de elefant...
Dar... vei apela la mine
Chiar atunci când nu gândeşti
Şi îţi voi răspunde-n grabă,
Chiar de vrei să mă plăteşti:
"Am de făcut altă treabă!
Sufletul nu mă mai lasă
Să mă calci tu în picioare
N-ai cei şapte ani de-acasă!"
A FI OM E LUCRU MARE!


dedicată unui coleg (boier Bibescu)