De-ar pica luna pe pământ
Când noaptea mi-e pustie
Iar, tu îmi poposeşti în gând,
Cum faci de o vecie,
De-ar pica luna într-o seară
Prin crengile de măr,
Să-mi şteargă lacrima amară
Hrănită cu-al tău dor,
De-ar pica luna peste noapte
Să-mi picure din vise
Pe lacrimile mele coapte
Cu şoaptele-i promise,
Să-mi spulbere în taină dorul,
Cel care m-a secat,
De-ar pica luna în vaporul
Ce-a naufragiat,
De-ar pica luna de pe boltă
Când nimeni nu se-aşteaptă,
Să părăsească dezinvoltă
O noapte înţeleaptă,
De-ar pica luna îngheţată
În lacrima-mi fierbinte,
Ar lua cu ea bolta înstelată,
Tu-mi vei rămâne-n minte.
De-ar pica luna stânjenită
Că prea mulţi o privesc,
Aş urca eu, să-ţi fiu iubită,
Pe veci să te iubesc!
Postări
