Anorganic, ireal,
Mult mai aprig ca un val,
Izbind stânca măcinată
Încă-odată... și-nc-odată,
Purtând mirosul tardiv,
Atât de repititiv...
Anorganic, anormal,
Izbind pilonul cu-n val.
Ți se pare că pe veci
Vei veni, lovi și pleci?
Purtând sensul dezgolit
Să lovești la infinit...?
Structura-ți imaculată
S-a topit de mult, pătată
În golul exhaustiv,
Ca un soare adoptiv
Ai ars tot ce-a fost în viață,
Ai legat cu-n fir de ață
Și ai aruncat pe foc,
Până la ultimul joc,
Și lumină și culoare.
Liliacul aripi n-are
Dar miroase-a violet.
Arunc totul în secret
În prăpastia uitării,
Alungând forța chemării
Unui suflet ireal...
Valul...nu-i decât un val.
Postări
