La Mulţi Ani!!!

De ziua ta, iubirea mea
Ţi-aş dărui suflet de stea,
Raze de Lună parfumată,
Dragostea mea nemăsurată
Ce-n suflet tainic o păstrez!
Nu vreau să crezi că aberez...
Ţi-aş dărui ceru' înstelat,
Ocean de vis înmiresmat,
Fiori din inima-mi plăpândă,
Voal de iubire ce-mi inundă
Nopţile cu-al tău dor nebun...
De fapt, voiam, atât, să-ţi spun,
Fără să crezi că te vrăjesc:
Din tot sufletul te iubesc!!!

Un pumn de dragoste

Un pumn de dragoste aprinsă
Mi-a-nsiropat pustiul gând,
În nopţi de dorul tău cuprinsă,
Doar eu cu Luna cugetând,
Despre-al tău chip din vis desprins,
Despre seninul ce-mi pictează,
Iar cerul furtunos şi-nvins
De lacrimi, simt că-mi luminează,
Doar cu-n sărut furat pe gene,
O mângâiere neînsemnată,
Simplu cuvânt rostit alene
Din gura ta catifelată...
Îmi zvânta sufletul de lacrimi,
Zâmbetul cald mi-l creionează
Suspinele acoperindu-mi
Cu voalul clipei ce vibrează,
Un pumn din iubirea-ţi fierbinte
Mă va hrăni seri lungi şi seci,
Îţi voi păstra sărutu-n minte
Din sufletu-mi să nu mai pleci!

Toamna iubirii noastre

Ştii? Într-o zi, când vei zâmbi,
Neobservat, te voi zdrobi
La masa unde ne-am privit
Şi-ncă te-aştept, necontenit...

Ştii? Într-o zi, la colţ de nor,
Când voi simţi un alt fior
Cu-n vers şoptit te voi topi.
Metafore voi încropi.

Pe cerul nostru, verde crud,
Refuzând glasul să-ţi aud
Din simfonia de culori,
Să-ţi mai extrag dintre ninsori
Miresme calde pe genunchi,
Să-ţi picur dragostea-n rărunchi.

Ştii? Într-o zi, te voi uita!
Nici măcar nu voi regreta
C-am diluat a ta culoare
Pe-alei de toamnă roditoare.

Ştii? Într-o zi, vei fi trecut!
Iar spaţiul unde te-ai născut
Va fi doar o biată ruină
Din care-am ieşit la lumină.

Stropi din dorul tău fierbinte

Stropi din stropii ploii noastre,
De mi-ar fi trecut prin gând
Să adun, spre culmi albastre
Când zburam, abandonând
Lacrimile şi tristeţea,
Durerea mult prea cernită,
Aş fi rămas cu blândeţea
Şi dragostea neclintită.

Stropi din clipa clipei noastre
De-aş fi aşternut pe file,
Peste versurile noastre,
Cu aromă de zambile,
Dragostea-aş fi despletit
Printre stropi de ploaie blândă,
Ceru-ar fi pecetluit
Dorul tău ce mă inundă.

Stropi din dorul tău fierbinte
De-aş rătăci-n ploaia verii,
Din a ochilor sorginte,
Aş da pagina uitării,
Aş presăra peste vreme
Stropi de vers născut sub ploaie,
Dragostea mea să te cheme
Sub a stropilor văpaie.

Pentru tine-n orice noapte

Stropi de aur curg din Soare,
Picături de-argint din Lună,
Descifrând într-o splendoare
Curcubeu smuls din furtună.

Suflet de sărut pe clape,
Aşternut abstract pe pânze,
Zâmbet cald plutind pe ape,
Nuferi adormiţi în frunze.

Saci de dor pe-aripi m-apasă
Plâng şi stelele în şoapte,
Luna pare glorioasă
Dar, e singură în noapte.

I-am acoperit răceala
Ce-ar fi vrut s-o dăruiască,
I-am despletit căptuşeala
Cu-a ta dragoste cerească.

Am stors versurile toate
Din al dragostei izvor,
Pentru tine-n orice noapte
Să-ţi aştern poem de dor.

Cu dragostea nu mă joc!

Ca un tren din gară-n gară
Am păşit prin astă viaţă,
Şuierând în clipa-amară,
Vibrând ca o dimineaţă.

Cu viteză, sau agale...
Urcând dealuri, stânci abrupte,
Coborând iute spre vale
Dintr-un vârf înalt de munte,
Împinsă de-împrejurimi,
Cu vagoanele în spate,
Cu zâmbete sau lacrimi
Am pornit-o mai departe...

Am oprit o clipă, două,
Călători am răsfăţat
Cu-n cuvânt şi-un strop de rouă,
Dar, mulţi m-au abandonat.

Drumul meu prin jungla vieţii
A fost mult prea zbuciumat,
Pe pagina tinereţii
Am luptat, luptat, luptat...

Călătorul navetist
N-a avut destul curaj
Să devină optimist,
Fiind doar un ambalaj,
Florile le-au ofilit
Deşi le-am stropit cu rouă,
Din gară s-au rătăcit
Pe aleea-n care plouă.

Drumul vieţii nu se-opreşte,
Gările rămân pe loc,
Sufletul încă-mi rosteşte:
Cu dragostea nu mă joc!

Aştept

Lacrimile mi-au ars obrazul,
Nu-i ceva nou, nici ceva vechi,
Numai aşa-mi îngrop necazul,
Le tot revărs, perechi, perechi,
Suspinele mi-au secat viaţa,
Durerea m-a îngenunchiat,
Am trăit numai cu speranţa
Că Dumnezeu nu m-a uitat,
Că va avea şi pentru mine
O zi, o zi din viaţa mea, măcar
Când lacrimile cristaline
Nu vor mai curge în zadar,
O linişte mă va putrunde
În trupu-mi, de griji, ostenit,
Iar fericirea ce se-ascunde
Se va întoarce, în sfârşit.
Voi uita străzile pe care
Cu lacrimi multe le-am stropit
Şi voi păşi pe-alei cu soare
Cu sufletul reîntinerit.
Voi învăţa ce-i bucuria
De-a legăna nepoţi la piept,
De-ai adormi cu poezia
Ce-o voi aşterne-n timp ce-aştept.

Lacrimi pierdute

Ţi-aş strânge, într-o cupă, lacrimile pierdute,
Să-ţi ud mormântu-n care, acum, te odihneşti,
Dar, cred că, aş găsi, doar buruieni crescute
La capul tău, şi-ar arde speranţa că zâmbeşti
Acolo sus, măicuţă, unde-ai dorit s-ajungi...
Ţi-ai ales singur drumul, crucea ţi-a fost prea grea...
Tot ce-mi stă în putinţă, voi face, să nu plângi,
Destulă suferinţă există-n urma ta.
Mă voi ruga, cu lacrimi de sânge, pentru tine,
Mă voi ruga la Ceruri, la Maica Prea Curată,
Să-ţi dea un strop de milă, să ştiu că-ţi este bine,
Chiar dacă mie, maică, nu-mi va mai fi vreodată.
Să-ţi dea aripi de înger, loc sfânt şi liniştit,
Să-mi dai un strop şi mie, maică, din pacea ta,
Fiindcă n-am înţeles pentru ce te-ai jertfit
Şi-ai ales drumul ăsta, plecând 'naintea mea.

Valuri rătăcite

Între cratime te-aş pune,
Aşezat pe-un piedestal
Să te vadă-ntreaga lume...
Farul veşnic stând pe mal.

O clipă să-mi dai lumină,
Apoi să mă întristezi,
Să pretinzi că-i a mea vină
De-aceea-n zori luminezi.

Să plăteşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite,
Să-mi adormi adânc uitarea
Fără cuib în a mea minte.

Cu majuscule te-aş scrie
Peste puritatea filei
Într-o noapte argintie,
Ţi-aş da lacrimile zilei.

Să-ţi clăteşti ochii cu ele,
Să-ţi hrăneşti dorul de viaţă,
Ţi-aş da zborul printre stele,
Ţi-aş da lacrima de gheaţă.

S-o topeşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite.
Când vom reinventa marea
De oceane îmblânzite.

S-acostez la pieptul tău
Fără strop de stea polară
Pe veci să fii titlul meu
Cu majuscule din ceară.

Clipe-n cascadă

Te crezi aşa puternic..., aşa sigur pe tine,
Dar te-ascunzi după nouri şi dai cu stropi în mine,
Crezând, c-al tău mister nu am cum să dezleg...
Îţi dau clipe-n cascadă, nu mă grăbesc s-aleg,
Îţi dăruiesc surâsul, cu el să te răsfeţi,
Îţi dăruiesc cuvântul, iubirea s-o înveţi
Printre vorbele calde, sau seci în conţinut.
S-alergi în disperare, dar n-am să-ţi dau mai mult!
Rămâi în a ta lume, nu vreau să înfloreşti
Pe-aleea mea de gheaţă, n-ai timp să mă iubeşti!
Rămâi sigur pe tine, nu te uita-napoi!
Uită ce-a existat, n-a rămas între noi
Decât o umbră falsă, lipită strâns de mine,
Te-aşez pe un fotoliu, să-ţi fie cald şi bine,
Să te iubesc la fel, să-ţi dăruiesc cuvinte
Aşa cum ştiu doar eu, şi de-acum înainte...