Asigurare

Dacă voi afla secretul
care domneşte sub geană,
visând ca analfabetul
stelele care-l reclamă
fiindcă le-au atins chitara,
imnul mângâierii tale
aşteptând zorii şi seara,
ar curge timid la vale.

Pun virgula între zile,
punctele în caravană
pornesc să îngroape file
să pună sare pe rană.
Ard, dar înlătur cortina
şi păşesc în consecinţă
citind strofa cu retina
ascunsă-n a mea fiinţă.

Despic cerul să se ştie
că de ploaie mă usuc,
pândesc zborul pe hârtie
oprind zorii ce se duc.
Nopţi jucate la ruletă
le aduc la suprafaţă,
virgula din eprubetă
mă asigură pe viaţă.

Suflete neconturate

 

 

Nu-mi plac cei ce trag cortină
Peste sufletul mizer,
Iubesc doar floarea divină
Ca pe soarele din cer.

Nu-mi plac minţile bolnave
Ce m-atacă neîncetat,
Lespezile reci, concave
Ce vor s-atragă-n păcat.

Nu-mi plac cei ce-atacă noaptea
Pe la colţuri, fără teamă
Că-şi pot pierde-abilitatea
De-a uita şi cum îi cheamă.

Nu-mi plac cei ce-şi pun pe frunte
Laurii altor minuni,
Prin spate vor să mă-nfrunte
Cu gesturi de căpcăuni.

Nu-mi plac cei ce mă pătează
Cu-ntunericul din ei,
Sufletul meu sângerează
Într-o lume de mişei.

Îmi plac norii mei albaştrii,
Cerul neumbrit şi pur,
Razele blânzilor aştri,
Sufletele cu contur.

 

 

 

Teatrul s-a sfârşit

În aplauze enorme
Mă retrag fără cuvinte,
Rolul tău capătă forme
De săgeţi, suliţe, ţinte...
Spin de trandafir albastru,
Cu ochi verzi, adânci ca marea
Ai strălucit ca un astru
Şi-ai pierit cu depărtarea...
Ai uitat să tragi cortina
Deşi te-am aplaudat,
Recunosc, a mea e vina...
Fantastic rol ai jucat!
Am crezut că-i doar o glumă
Cum au fost atâtea doar
Însă această furtună
S-a lipit ca un coşmar.
Amintiri multe şi clare,
Bucurii, speranţe, vise...
Curg în goana cea mai mare
Peste pagini reci, nescrise...
Lacrimi din ochi verzi de ceară
Fabricate-n nopţi vestite
S-au prelins ca o comoară
Pe nopţile nedormite.
Dorul sfârâia ca gheaţa
Azvârlită peste plită
Netezindu-mi dimineaţa
Cu suspine pietruită,
Ai uitat să tragi cortina!
N-am să uit cât ai rănit!
Te-am iertat, am stins lumina
De-acum teatrul s-a sfârşit!

Iar dacă

Iar dacă azi am reuşit s-ascund adânc în al meu piept
Fără ca nimeni să nu poată citi în stele că te-aştept,
Iar dacă mâine voi mai şterge urmele paşilor pe cer
Fără ca nimeni să priceapă cât mi-e sufletul de stingher,
Iar dacă somnul va fi crâncen când visul mă va inunda,
Subconştientul meu cu tine de mână iar va colinda,
Iar dacă zorii îmi vor smulge ultimul strop de pe retină
Fără ca nimeni să observe că nu pot trage o cortină,
Aplauda cu-o reverenţă şi-apoi să mă retrag discret
Când sufletul meu îmi şopteşte la infinit să te aştept.
Iar dacă voi păşi prin noapte fără ca nimeni să priceapă
Că dragostea nu e o piatră, clătită-n grabă de vreo apă,
Iar dacă ceea ce voi spune nu va fi ceea ce gândesc
Este doar pentru simplu fapt că-n orice clipă te iubesc,
Aştept tăcând clipa ce vine, zâmbesc sperând că va sosi

Încerc să uit pe veci de tine, nu s-a inventat acea zi.