floare albă de nea

 

 

 

 

 

floare albă de nea
să te-adun de-aş putea
  în tăceri de mormânt
să-mi arăţi cine sunt.

să te cern dintr-un nor
peste timp călător
  lunecând abisal
cu un alb infernal.

floare albă de nea
  spulberând dragostea
unui viscol să-mi pui
dig de foc dorului.

să zideşti în pereţi
drum şoptit de nămeţi
cu aromă de stea
floare albă de nea...

 

să mă sting, să adun

ghiocei de sub tun

şi din patima mea

să mă smulgi, de-ai putea.

 

Vorbe de ceară

 

 

O frunză încerca să-mi spună,
În stilul ei primăvăratic,
Că tot ce zboară împreună
Se împlineşte enigmatic.

Ştiam că vorbele din ceară
Se vor topi în cel mai scurt
Şi călduros sfârşit de seară,
De când suflasem în iaurt.

A ruginit din prima clipă
Căzând sub pomul roditor
Din care nu se înfiripă
Decât un ger îngrozitor.

Acum se zbate sub zăpadă
În haina unui ghiocel,
Dar nimeni n-are timp să vadă
Ce primăveri ascunde-n el.

 

 

Femeia

 

 

 

Femeia, lacrimă de floare
În primăvara aurie,
Femeia, mamă iubitoare,
Înger rănit fără simbrie.

Femeia, fir de ghiocel,
Răzbind prin sloiuri zi de zi,
Legănând prunc pe-un cântecel
Ce n-ai să-l uiţi cât vei trăi.

Femeia, trup din trup puternic,
Petală albă de narcisă,
Cu suflet tandru, şi angelic
Surâs pictat de Mona Lisă.

Femeia, glasul minunat
Care şi-n lacrimi îţi zâmbeşte
Şi primul pas te-a învăţat,
Iubeşte-o cât timp mai trăieşte!

 

 

Soare cu dinţi

Azi, firavul ghiocel
Se certa cu mândrul soare:
De ce n-a adus cu el
Păsările călătoare?

Soarele n-a zăbovit
Întrebarea să-i asculte,
După nouri s-a pitit
Razele să îşi dezvolte.

O zambilă parfumată,
Albă ca un fulg de nea,
I-a răspuns îngândurată:
-N-a venit primăvara!

Sunt lut

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt lut, modelat în lacrimi,
Curg din barbă spre călcâie,
Praf de stele peste patimi,
Lut, din luna amăruie.

Sunt frunză lovită-n toamnă
De ploile ce s-au scurs
Peste iarna ce înseamnă
Tulpina cu-n alt apus.

Sunt un ghiocel în palma
Lutului nemodelat,
Fulgii iernii curg de-a valma
Dar, cerul mi-e înstelat.

Sunt lut, înfrunzit de viaţă,
Modelat de-un ghiocel
Ce s-a strecurat prin gheaţă
Ciripind un cântecel.