Să-ţi aminteşti de îngeri

 

 

 

 

Ţi-am pus deoparte primăveri
din ierni năucitoare,
să-ţi aminteşti de mine ieri...,
mâine să-mi picuri soare.

Să-ţi aminteşti c-am investit
cum am ştiut mai bine
harul, pe care l-am primit,
să înmugurească-n tine.

Să-ţi aminteşti că n-am trecut
doar ca o adiere,
ci ţi-am lăsat ceva mai mult
decât o mângâiere.

Să-ţi clăteşti clipa îndurerată
în lacrimile mele,
să nu mă alungi niciodată,
te protejez din stele.

Să-ţi aminteşti că m-am născut
lăsând fără măsură
drumul iubirii-n absolut,
pe veci să porţi armură.

Ţi-am lăsat munca mea de-o viată
să-ţi limpezeşti privirea
să nu te rătăceşti prin ceaţă,
dorindu-ţi nemurirea.

Aducere aminte

 

 

Nu mi-am putut alege timpul, locul,
În care să mă nasc pentru-a roii,
M-am mulţumit cu a avea norocul,
Trăirile să le pot dărui.

Mi-am stins durerile în lacrimi pure,
Iscate din noroiul aruncat
De-ntreaga uscătură din pădure
Şi mi-am văzut de drumul asortat.

Nu mi-a fost simplu să tresar de spaimă
Că voi lăsa în urmă primăveri
Din care sufletele reci îngaimă,
Hrănindu-se cu mine, vagi păreri.

De unde ştii că nu mi-am dat silinţa
Să te-nţeleg cum nu m-ai înţeles?
Că-n mâna dreaptă plămădeam dorinţa
De-a oferi un strop cât mai ales.

Am pus pe gene hohote de lună
Şi clipa fericirii am pictat
Iar între ele, dragostea nebună
Mizând pe Dumnezeu, am modelat.

Când ultima dorinţă te uimeşte
C-am devenit o flacără pe veci,
Mă sfâşii cu putere, mişeleşte,
Lovindu-mi urma demnă pe poteci.

Puteam alege orice alinare
De-a lungul drumului, plin de răscruci,
Dar am ales acest pământ, pe care
De Dumnezeu aminte nu-ţi aduci.

-aceste cuvinte au curs în urma lecturării unui articol din ultimul număr al revistei Atitudini; http://atitudini.com/
-poate doar eu simt că aceste versuri sunt trimise de Dumnezeu.... poate...
-articolul aducea la cunoştinţă cititorilor scandalul pe care l-a făcut C.T. Popescu după incinerarea marelui regizor Sergiu Nicolaescu.