Te-ascunzi în lumea asta mare
Ca un copac cu fructe coapte,
Când ţi-am rămas deja datoare
Cu-acele două, calde, şoapte,
Te-ascunzi în nopţile-nstelate
Ca răul printre stânci curgând
Şi-n nopţile catifelate,
Mi te strecori ades în gând,
Mă scurg pe pieptul tău, izvor,
M-arunci din stele-n altă lume
Şi printre versuri călător
Îmi sorbi secretul fără nume.
Te-ascunzi în lumea asta mare,
Un lanţ muntos acoperit
Cu fulgi de nea, dintr-o ninsoare
Ce nicicând nu s-a potolit.
Te-ascunzi ca ceru-n nori grăbiţi,
Mă urmăreşti seară de seară
Nu ai şi nu poţi să mă uiţi,
Doar împreună o comoară
Se poate împleti pe veci,
Deşi te-ascunzi, nu reuşeşti
Din al meu suflet să mai pleci,
Din simplu fapt că mă iubeşti!
Postări
Nu mă ascund doar ca nu vreau sa creez mai multă durere decât deja exista sunt in Spania Ai grija de tine si de ana
RăspundețiȘtergereÎncerc să fac doar ce-i mai bine
RăspundețiȘtergereÎnsă nu depinde de mine
Ce mi se-ntâmplă uneori
Când mă trezesc plângând în zori,
În miez de zi sau chiar de noapte...
Iar tu eşti mai mereu departe...
Port ceaţă-n ochi şi–n palme mărăcini
RăspundețiȘtergereNu vezi că lumea-i strâmbă, încurcată?
Nu sunt o zână, sunt strop de minuni
Căzut din ploaia ce iubea odată.
Esenţa mea stă-n licăr de iubire
Când visul trece prag de înserare,
Când stelele îmi cânt-a nemurire
Şi dorul tăinuit îmi iese-n cale.
Nu te alung din faţa casei mele,
Te-ascult mereu cu inima bătândă
Străin nebun ce porţi cuvinte grele
Ca stânca rece-n marea fremătândă.
Ai fost sortit să-mi spulberi vise albe
În înfloriri ce învelesc arcade,
Cusut-ai sentimentele în salbe
Să mi le-anini pe piept, se cade.
Dar fugi mereu, te temi s-atingi mătasă
Pui colb mărunt pe ochii tăi verzui
Sufoci cuvânt şi îl alungi în casă
Te pierzi nimic, nimicul nimănui.
(Ana Sofian)
Anonim din astă lume,
RăspundețiȘtergereNu te mai ţine de glume
Şi-ncearcă să te semnezi,
Ca să nu mă întristezi!