Am încercat, cât am putut
S-ascund lacrima, tot mai mult,
Chiar şi tristeţea să-ţi alung,
Când ai spus"n-am să pot s-ajung",
Ţi-am simţit glasu-ndurerat,
Doar pe moment nu am oftat,
În lacrimi nu am izbucnit
Dar, am simţit...şti ce-am simţit?
Am încercat, doar ţi-am promis,
De zeci de mii de ori ţi-am zis...
Dar depărtarea mă omoară,
În zori de zi şi-n prag de seară,
În miez de zi dorul striveşte
Mă simt strânsă ca într-un cleşte.
Sufletu-n flăcări îmi tot arde...
Mai sunt minute miliarde,
Clipe şi zile atâtea sunt,
De nu mai ştiu pe-acest pământ
În care clipă voi zâmbi,
Mi-e dor de tine! vreau să şti!
Fără tine mă simt pustie,
Mi-e dor! aşa cum ţi-e şi ţie!
Postări
Cum e Dana? nu ti-am spus ca asa va fi? oricum eu intru pe blog si-ti simt pulsul zilnic.Daca tie iti place sa suferi asta este. Fa cum crezi tu.
RăspundețiȘtergereCe bine ai face daca te-ai semna....
RăspundețiȘtergereScuza-ma Dana! eram sigur ca nu-mi vei da accept la comentariu si de aceea nu m-am semnat. Tare mult as vrea sa stiu daca vi sambata sau duminica in City Moll, am auzit la radio ca aveti iar acolo reuniune. Voi face tot posibilul sa vin. ANDREI
RăspundețiȘtergereChiar nu vrei sa ma lasi sa traiesc, mai baiatule? NU AI INTELES CA EU IUBESC? AM PE CINE SI ARE CINE SA MA IUBEASCA!!!!!!! ACCEPTA IDEEA SI LASA-MA! LASA-MA!!!
RăspundețiȘtergere