Vesnic datoare c-un sarut

Totul era pierdut, simțeam cum se destramă,
Simțeam cum mă afund, mă pierd prin umbre reci,
Nici seara înstelată, nici ploaia ce ne cheamă,
Nimic nu exista, eram pierdută-n veci.
Seara venea grăbită, iar eu simțeam cum pierd,
Mă simțeam dezgolită, de suflet, de culoare,
Visam să te sărut, speram să te dezmierd,
Dar totu-n jurul meu se-ofilea ca o floare.
Minutele treceau, orele mai grăbite,
Erau ca niciodată, prăpastia imensă
Se năștea-n al meu suflet, se lansa-n a mea minte,
Iar ploaia noastră dulce se transforma-n aversă.
Mă inunda iubite, mă lovea înghețată,
Eram dusă pe gânduri, eram prea rătăcită,
Dar ți-am auzit glasul, și viața dintr-odată
Mi s-a schimbat total, am rămas împietrită...
Ce-aș fi putut să spun, oare ce să rostesc?
Pluteam de acum prin vise deși erai cu mine,
Stelele-au strălucit când ți-am spus te iubesc
Seara-asta minunată, doar ție-ți aparține...
Doar tu ai reușit să-mi dăruiești speranța
Zilei ce va urma, zilelor următoare,
Doar cu a ta iubire acum conturez viața
C-un alt sărut fierbinte mă simt veșnic datoare.

Cuvantul magic

Oare de ce, iubirea mea
Uneori viața-i așa grea?
Și dintr-o data strălucește?
De ce iubirea ne-înflorește?



Oare de ce pe-aceasta lume
Doar lângă tine mai pot spune
Cuvântul magic "te iubesc"?
Oare acum de ce zâmbesc?

In visul tau

În visul tău, cel mai de soi
Te alergam și doar noi doi
Pe un cearceaf imaculat
Ne iubeam și ne-am sărutat
Până când stelele s-au stins.
În visul tău cel mai frumos
Eu eram sus, tu erai jos
Iar cerul chipu-ți lumina
Când gura mea te săruta
Și tot sufletul mi-ai aprins.
În visul tău cel mai visat
Eu după tine-am alergat,
Iar tu cu-a ta dumnezeire
M-ai dăruit a ta iubire...
În visul tău...un simplu vis.
Deschide ochii-i dimineață!
Trezește-te și tu la viață
Dă-ți pe ei cu apă mai rece
Și ai să vezi cum visul trece...
Trezește-te! e doar un vis.

Valul... nu-i decât un val

Anorganic, ireal,
Mult mai aprig ca un val,
Izbind stânca măcinată
Încă-odată... și-nc-odată,
Purtând mirosul tardiv,
Atât de repititiv...
Anorganic, anormal,
Izbind pilonul cu-n val.
Ți se pare că pe veci
Vei veni, lovi și pleci?
Purtând sensul dezgolit
Să lovești la infinit...?
Structura-ți imaculată
S-a topit de mult, pătată
În golul exhaustiv,
Ca un soare adoptiv
Ai ars tot ce-a fost în viață,
Ai legat cu-n fir de ață
Și ai aruncat pe foc,
Până la ultimul joc,
Și lumină și culoare.
Liliacul aripi n-are
Dar miroase-a violet.
Arunc totul în secret
În prăpastia uitării,
Alungând forța chemării
Unui suflet ireal...
Valul...nu-i decât un val.

Scriam aseara...

"De azi n-am să mai scriu de tine!"
Scriam aseară-înverșunată
De dorul tău..."poate-i mai bine
Să tăiem nodul dintr-o dată"...
"De azi te șterg din mintea mea!"
De parcă foloseam o gumă...
Și totu-n jur se lumina...
Deși știam că nu-i de glumă.
Scriam aseară tot ce-am vrut
Nici nu mai știu de un' le-am scos...
Dar le-ai citit...și-ai priceput
Că toate sunt de fapt pe dos.
Scriam știind că vei citi,
Scriam plină de dorul tău,
Și-am scris de fapt întreaga zi
Dar, ai citit, iubitul meu
Și mi-ai răspuns doar: "te iubesc!
Și poți scrie orice vei vrea,
Dragoste vreau să-ți dăruiesc,
Ne iubim și ești încă-a mea"
"-Ești sigur ? după tot ce-am scris?"
L-am întrebat eu împietrită...
"-Nu sunt sigur...sunt convins
Că mă iubești și ești iubită".
Scriam aseară...doar, am scris...



capturi de pe blogul lui

Doua luni de poezie...

Două luni de poezie
Dedicate numai ție
Două luni...au și trecut
Și te iubesc așa mult
Deși...n-ar prea trebui
Dar te iubesc și o știi
Ai simțit și orice-aș spune
Nimic pe aceasta lume
Nu te face să nu crezi...
De n-ai avea ochii verzi,
Sufletul cum îl ai tu
Știi cum ți-as fi spus un "nu"?
Și-n seara-asta m-ai vrăjit
Tot ca tine a ieșit...
De pe desktop îmi zâmbești,
Mi-ai spus iar că mă iubești
Și m-ai întors înapoi...
Sărbătorim amândoi
Doua luni de poezie...
Dedicate numai ție.



capturi de pe blogul lui

Liniștea s-a așternut

Liniștea s-a așternut...
Cel puțin aşa se pare
Deși nu am priceput
Răspunsul la întrebare
L-am cerut, numai atât,
Mai mult chiar nu îmi doresc,
De azi sunt pală de vânt...
De astăzi vreau să zâmbesc
Să mă transform într-un val...
Să mă topesc în mulțime,
Să uit tot, s-ajung la mal
Doar dacă vreau eu, în fine...
De azi am să mă transform,
Chiar de nu îmi dați crezare,
Voi râde și-n timp ce... dorm
Și-am să-nec totu-n uitare,
De astăzi îmi voi schimba
Și privirea, chiar și stilul
De astăzi mă voi plimba...
Și voi aborda subtilul.
De azi steaua-mi va zâmbi
Chiar dacă e dimineață...
Soarele va răsării
Chiar și-n noaptea cea cu ceață.
Florile vor înflorii
Chiar și-n iarna cea geroasă,
Doar liniștea va domnii
Peste viața-mi furtunoasă.

Rasfoind ceea ce ai scris

Încerc să mă dezbrac de tine,
Amintirea să-ți alung
Încerc zilnic pe culmi alpine
Să rătăcesc, dar tot te-ajung.
Încerc s-adorm, mă relaxez...
O oră...poate... mai puțin
Brusc mă trezesc...iar te visez,
De dorul tău noaptea-i un chin.
Încerc să plâng...mi-ai interzis,
Citesc o pagina de carte,
Răsfoiesc tot ceea ce-ai scris
Și nu pot merge mai departe.
Cerul cu-o stea un semn îmi face,
Primăvara deja-mi zâmbește,
În suflet lacrima îmi zace,
Iar dorul tău mă năpădește.
Te privesc ochii să-mi hrănesc,
Te mângâi, palma să-mi alint,
Însă aș vrea să îți șoptesc
Eu te iubesc și nu te mint!

Te voi iubi!

Am căutat prin tot și toate,
Pe lângă mine, mai departe...
În miez de noapte, zori de zi
Am căutat...mă dor ochii,
Am căutat pe bolta-albastră,
Am văzut doar planeta noastră,
Dar mai aproape, undeva
Am găsit și iubirea ta,
Am căutat chiar alergând
Și te-am găsit în al meu gând...
Erai acolo...nelipsit...
Erai și ești necontenit...
Am fost pe culmea norilor
Mai tare m-am umplut de dor,
Am căutat cuvântul pur
Gravat cu litere de-aur...
Pe care să ți-l pot rosti...
Și te-am găsit, te voi iubi
Atât cât încă mai pășești
Pe-aleea noastră și-mi zâmbești,
Atât cât glasul ți-l ascult
Te voi iubi, poate mai mult...
Te voi iubi...și-am să rostesc
Fără de teamă: te iubesc!

Voi reusi sa-ti spun...

Printre copaci înalți, frunze de vânt bătute...
Te-am căutat azi noapte... ce te-am mai căutat...
Urcam așa de greu... parcă urcam pe-un munte,
Parcă eram... în junglă..mă zbăteam neîncetat
S-ajung, să îți spun tot... totul de-a fir a păr
De parcă se sfârșea lumea și nu aflai
Că încă te iubesc, că-mi e așa de dor
Să mă îmbrățișezi și un sărut să-mi dai.
Știam că ești acolo, ascuns pe undeva...
Știam că voi învinge, de fapt așa simțeam...
Oricât ești de departe, tot te voi revedea.
Printre copaci înalți...singură mă zbăteam
Și-mi încolțea în minte mereu un gând nebun...
De n-am să reușesc, pe frunze am să-ți scriu
Cât de mult te iubesc și tot ce vreau să-ți spun,
Dar am să te găsesc până nu-i prea târziu,
Voi scrie pe-a mea boltă cu litere enorme
Că încă te iubesc, chiar dacă timpul curge,
Iubirea ce ți-o port n-are mai multe forme
Iar dorul mă-încolțește și-n suflet mă împunge,
Chiar dacă ești departe, în vise te găsesc
Iar într-o zi, iubite, orice s-ar întâmpla
Voi reuși să-ți spun cât de mult te iubesc...
Și-asta nu doar în vis...ci chiar în fața ta.